La cules de Lucioperci

Daca ar fi sa povestesc numarul capturilor, frecventa si dimensiunea lor precum si structurile in care am pescuit, marea majoritate a celor care vor citi aceasta poveste vor sti cu exactitate lacul unde am fost, fara sa ii pomenesc undeva numele.
Marti dimineata il sunam pe administratorul lacului sa ne “programam”, acesta ne spune ca e OK deci suntem in carti! Miercuri (a dreaq coincidentele astea) primim la magazin un transport de plastice de la Relax, continand Kopito, Banjo, Grub-uri si in special Killer Shad. Ne bucuram precum copii la acadele la culorile care mai decare mai interesante si dupa ce facem receptia, devenim clienti pentru jumatate din marfa in culorile si dimensiunile pe care le stim doar noi ca fiind prinzatoare.


Saptamana trece la fel de repede ca toate celelalte si duminica dimineata la ora 8. 27 fix suntem langa ponton si asteptam sunetul de start. Primim din nou OK-ul, ne suim in barci si dai blana spre locul pe care il stiam prinzator din povesti. Pe drum incolo, ca sa nu pierdem nici un minut de pescuit, Cata pregateste lansetele, scoate cutia cu jiguri si plasa cu plastice proaspete, pe care nu am apucat sa le asezam in nici un fel si ascunde tot ce ne-ar putea incurca prin barca. Ajungem pe locul numit codat “Vatra Satului”, ne uitam dupa reperele de pe mal si hotaram zona prin care o sa stam. Sonarul ne indica un prag foarte abrupt ce incepe chiar de sub mal si scade treptat pana in malul opus. Pe la jumatatea distantei sunt cateva forme neregulate pe fund(agataturi) si 2 praguri mai mici. Ne hotaram sa stam la vreo 15 metri de agataturi si deasupra unuia dintre pragurile mai mici, astfel incat sa putem pipai oblic cele 2 praguri si sa jucam “in scurt” deasupra agataturii. Treaba cu socoteala si cu targul se aplica si de data asta si inertia de la motor, combinata cu un pic de vant si cu un nod pe sfoara de la ancora ne fac sa ne ancoram fix deasupra agataturii. Ca sa nu ne mai conofaim si sa stricam locul ramanem pe loc si ne apucam de pescuit. Eu pun un Kopito de 7 cm motoroil si pentru ca apa pe care pescuiam incepea de la 3 metri si se oprea pe la vreo 8-9 am pus un jig cu cap sabot de vreo 14 grame, in ideea de a putea lansa cat mai departe. Cata pune un plastic la fel de mare, movuliu cu gliter, ca asta citisem ca e culoarea castigatoare, insa, zice ca el vrea sa aiba plonjeurile cat mai lungi asa ca pune un jig cu cap bila de vreo 6 grame. Jigul grelut+plasticul mic+firul subtire, faceau sa pot lansa pe la vreo 50-60 de metri, insa dupa vreo 10-15 lanseuri, lipsa atacurilor combinata cu plonjeul prea scurt pe care simteam ca il face naluca ma pun pe ganduri. Cata pe de cealalta parte, era incantat ca naluca lui face plonjeuri foarte lungi(5-6 secunde). Eu stiam ca pe balta asta, la temperatura asta a apei, se preteaza un joc nervos al plasticului ca sa declansezi atacul hotarat al salaului, lasand jocul molatec pentru ape mult mai reci. Din principiu nu ii spun nimik pana nu prin eu primul cativa pesti ca sa il pot oftica. Cu gandul la cum o sa il oftic eu pe Cata ca o sa prin primul salau ca sunt shmeker si stiu mai bine ca el ce se potriveste si cand…. il vad ca da o tzeapa, I se inconvoaie lanseta…face un pic de dril…si scoate un bibanoi ca in visele ude din copilarie si in povestile bunicilor despre delta.


Imi zic…i-o dau pe aia ca “bibanu nu se pune si conteaza primul salau”, imi amintesc sloganul “the original is always best and the original is always green”, bag un kopito de 5 cm galben-verzui sau verde-galbui pe o bila de 10 cm(sa plonjeze un pic mai mult) si ma apuc de lansat ceva mai determinat.
In timp ce ma gandeam eu la o replica desteapta pe care sa i-o dau lui Cata cand iau eu primult salau, il vad ca iarasi da o tzeapa hotarata, iarasi are peste…si scoate un strapazan de vreo 600-700 de grame.


Radem, il felicit, il pozam si-l eliberam dar undeva in cap imi apare Gandul Negru…”Daca e o zi din aia cand ma oftica el pe mine”… Cu ochii in fir dar cu gandul la frate-meu incep sa lansez spre malul cu apa mai mica, pentru ca plasticul sa coboare parallel cu pragul pe masura ce recuperez. Deja plonjeurile erau intre 1 si 3 secunde in functie de adancimea apei ceea ce mi se parea OK. Cam la al 3-lea lanseu in directia amintita vad o tremuratura in fir si simt un tac foarte usor in lanseta. Dau tzeapa usor ezitant si nu agat nimik. Recuperez repede si dintii de pe coada plasticului precum si faptul ca era tras jumatate de pe jig imi confirma ca am avut un mushteriu. Lansez din nou pe aceiasi directie mai dau cateva ture de manivela si cand ajung in aceiasi zona iarasi zbang in lanseta, dau tzeapa si imi patineaza frana la mulineta. Iarasi nu iau nimik!!! Strang frana la mulineta la limita de rupere a firului ( sa scape doar in ultima instanta) lansez pe aceiasi directie concentrat la maximum sa penalizez orice abatere…Pentru ca am avut o boare de vand din spate lanseul a fost foarte lung. Intind firul, astept sa ajunga plasticul pe fund, dau o tura de manivela si POC plasticul se opreste ca intr-un bolovan…Mi se incordeaza pe rand toti muschii de pe partea dreapta a corpului, dau o teapa fantastica, firul face plici si lanseta se duce pe spate, cat p-aci sa ii reteze capul lui Cata care statea in picioare fix in spatele meu. Cata sare pe burta, face 2 cruci, 3 matanii, se inchina spre Meca si spre o vaca de pe malul apei. Dupa, stergandu-se de transpiratie zice replica tipica “daca nu feream capu….”. Recuperez cei aproximativ 10 metri ramasi in aer fara nici un scop in viata si imi aduc aminte ca…in urma cu cateva zile m-am oprit o jumatate de ora pe Siret si am pescuit in niste bolovani si probabil mi-am ciupit textilul. Zic de sfinti, de sarbatori legale si de parinti…si cu mainile tremurande leg un alt jig, pun un kopito de 5 cm azuriu si lansez perpendicular pe mal. Cam la al 4-lea lanseu, simt un rap-tap-tap in fir, dau teapa si imi dau seama ca am peste. Il recuperez repede si din greutatea redusa precum si din bataile sacadate din cap imi dau seama ca e un biban. Nu e la fel de mare ca al lui Cata insa e primul peste si e punctabil. Imi zic…”hai ca poate imi revin…” si continui sa lasez pe aceiasi directie.


La pescuitul cu naluci, cel mai important lucru pentru reusita este concentrarea sa joci naluca cum trebuie. Acesta concentrare o poti avea fie autosugerata: STII ca dai cum trebuie, STII ca dai unde trebuie si STII ca dai cu CE trebuie, asa ca urmatoarea mutare e doar in mainile(sau aripioarele) pestelui… Insa asta se intampla mult prea rar si la prea putini pescari dupa prea mult timp. In general, cam de pe la al 3-lea lanseu incepem sa ne punem probleme: Oare jocul sa il fac cu varful in sus sau in jos?! O tura sau 2 de manivela?! Plasticul sa fie cu bataie larga sau marunta?! Deschis sau inchis la culoare?! Pe jig lung sau scurt?! Cu bila grea sa lansez departe sau mica sa plonjeze mai tare….si combinari intre intrebarile de mai sus…EI…cat timp ne intrebam noi toate astea si eventual tot schimbam “Maimutele” intre ele…pestele poate ca ar ataca “dihania” care ii invadeaza teritoriul …da nu prea o poate prinde…ca ba apare, ba dispare, ba fuge…ba sta… Ca sa capete un pic de incredere in el, si sa se poata concentra, pescarul are nevoie de niste semne, niste incurajari…cum ar fi un tzac, un tremurat de fir, un solz scos pe jig sau macar un semnal ca pe zona unde pescuieste , structura e un pic deosebita, sunt niste pietre, niste lemne, o groapa, un sant, ceva sa o deosebeasca de restul peisajului subacvatic.
Eu imi gasisem semnalele mele, in speta niste pietre pe care le semnala jigul si imediat dupa ce trecea de ele, aveam si atacuri…Asa ca puteam sa fiu concentrat pentru ca faceam ce trebuie. Dupa vreo juma de ora de concentrare fara nici un peste incepusem sa ma inmoi si sa nu mai fiu atat de précis in miscari cand am primul atac clar POC, urmat de o plecare in lateral.In general, pe balta, intai vezi tremuratul firului dupa care, poate, simti trasatura in mana…Acum am simtit dita mai trasatura dupa care a plecat firul hotarat. Dau o teapa ferma, firul zbarnaie, mulineta caraie putin si incep sa il aduc spre barca. Dupa cateva ture de manivela, ii spun lui Cata ca e “grosut” si ca s-ar putea sa aiba 1 kil…Ajunge pestele sub barca si cand sa-l aduc la suprafata…Hopaaa…parca nu e chiar de 1 kil si parca n-ar prea vrea sa iasa…Il las sa se invarta putin dupa care il iau cu usurelu si cand ajunge la suprafata…SURPRIZA o frumusete de salau, pe la 3 kilograme, cocosat si infoiat. Il scoatem in barca, il pozam, nu-l pupam si ii dam drumu.


Incep déjà sa ma gandesc ce replici pot sa ii dau lui Cata…in timp ce el, cumva presimtind ce il asteapta, lasa capul usor in jos si pescuieste concentrat sa reduca handicapu.
Dupa cateva lanseuri in acelasi loc, vad o tremuratura in fir, dau teapa instant si din nou scot un salau pe la vreo 55 de cm dar ceva mai nervos decat cel de mai devreme. Asta a fost semnalul ca pot sa-l infierez pe Cata: “Nu asa ma…!!” ”De asta nu prinzi…!!””Plonjeurile alea lungi sunt bune iarna cand e asta bleg..” “Acu e nervos si tre sa il atzati!” “Tre sa dai tzacurile mai nervoase, sa agiti shadul in apa!” “UITE ASA…”


Ca de obicei, cand ma laud, cand vreau sa rad de cineva, sau cand vreau sa ma sparg in figuri… Zeii care ma au in paza, simt ca e de datoria lor sa ma aduca cu picioarele pe pamant si imi baga bête in roate. Asa ca, frate-meu sta cu ochii pironiti pe lanseta mea sa vada miscarea minune, eu ma concentrez fantastic sa ii arat “cea mai miscare tare” insa salaii nu se arata impresionati deloc…Mai dam amandoi un pic dupa care spunem ca ar cam fi cazul sa ne mutam. Ridicam ancora si plecam spre dig. Pe drum ne oprim pe cateva locuri promitatoare dar pentru ca nu avem nici un semnal o stergem repede.
Aproape de dig, sonarul ne indica un prag paralel cu digul unde apa scadea de la 6 la 8 metri, o bucata perfect plata de vreo 10-15 metri dupa care incepea sa creasca usor spre taluz. Ne asezam exact in mijloc astfel incat sa putem “pipai” ambele praguri. Pana in acel moment, am estimat eu ca jigul cu cap bila de 10 grame este optim si ca salaii se cam multumesc cu 5 cm …nu le trebuie mai mare. Montez un kopito movuliu, lansez oblic spre mal, dau 3 ture de manivela si POC…un atac hotarat…si scot un salau de cca 1 kilogram. Poza, fleosc cu el in apa si inapoi la pescuit, mai fac 2 lanseuri, vad o tremuratura firava in fir, dau teapa…iar peste, dril scurt, il scot…cca 700 de grame. Poza, fleosc in apa si inapoi la pescuit. Cata statea cu ochii in lanseta mea sa vada ce dreaq fac, incerca sa ma imite si din cand in cand si ma mai si intreba…EU…stiind ce am patit mai devreme, tac malc si ii zic ca nu fac nimik deosebit si sa insiste acolo…Dupa vreo juma de ora cu atac la maxim 3 lanseuri, 6 salai prinsi si vreo 3 shaduri farmate…nu ma mai pot abtine si ii zic…”Fii atent ma…Nu stii nimic…dai un tzac din varfu lansetei in timp de dai o tura rapid din manivela” . Nu termin de spus ca Zeii ma vad si imi dau o palma sub forma unui biban minunat, negru si infoiat pe care il prinde Cata.


In urmatoarea jumatate de ora, eu ma mut in galeata in care pescuia el, in timp ce el ia vreo 3 salai. Imi mai dau singur 2 palme mentale sa tin minte sa imi tin gura… si zic ca ar fi timpu sa ne mutam.
Ne bagam in gura barajului, facem 15-20 de lanseuri fiecare cu un singur tzac la Cata…si zicem ca “Nu e combinatie…” deci e cazul sa ne mutam din nou.
Cum mai aveam vreo 2-3 ore de lumina, am zis ca nu avem timp de experimente si ne-am intors pe platoul unde pescuisem mai dimineata. Tura asta pestii au raspuns mai repede si am mai avut capturi destul de repede…Eu destul de multi, Cata destul de putini insa tura asta mi-am tinut gura. Cand a inceput sa paleasca lumina, salaii un pic mai imbracati pe care ii luam au fost inlocuiti cu frati de-ai lor, insa mai mici, mai prosti si cu figuri in cap, care m-au facut cu nervii…Desi aveam trasaturi destul de dese, acestea erau neclare, nehotarate si cel mai adesea finalizate cu plasticul tras de pe jig, rupt sau lasat fara coada. Cand reuseam totusi sa prostesc cate unu, avea maxim jumatate de kilogram.
Zicem ca e cazul sa ne mutam si de aici si sa ne pregatim de plecare, insa facem o ultima oprire sub o ruptura dintr-un mal, unde apa “cadea” la o adancime de 6-7 metri imediat de langa mal. Ne pozitionam la cca 30-35 de metri, sa putem lansa spre mal si sa abordam pragul “invers”. La primul lanseu eu iau un bibanoi frumos la un plastic de 10 cm, si Cata ia un pic mai tarziu un salau trecut de 1 kilogram de fix sub barca.


Pana a disparut soarele complet dupa dealul din stanga noastra am mai luat fiecare cate un salau si am hotarat sa o luam spre ponton.
Bilantul official al zilei noastre de pescuit pe Sarulesti a fost: 17 salai si 5 bibani la mine si 8 salai si 2 bibani la Cata, cu mentiunea ca tot eu am luat si cel mai mare salau al zilei.
PS: Eu sunt semidiscromat si ignorant in ceea ce priveste numele culorilor asa ca e posibil ca unele nuante descrise de mine in aceasta poveste sa arate cu totul altfel in realitate. Daca cineva vrea date exacte cu privire la modele…ii pot da codul de culoare )