Aventura la stiuca a unui pescar de Crap

Totul a plecat de la ideea unui pescar de a organiza un concurs de stiuca pentru pescarii de crap. Acest anunt l-am citit pe forumul site-ului Crapmania si mi-a placut ideea. Microbul cu stiuca se implementase deja de la concursul Pikemaster2009, concurs unde fusesem arbitru. Doispe ore in barca, observand concurentii, imi dadusera deja o idee despre ce e de facut. Deci, m-am hotarat sa particip dar trebuia sa-mi caut un partener, asa ca am pus un anunt pe forumul APS sa vad daca gasesc pe cineva interesat de participare. Vazand anuntul, prietenul meu Gabi Calota imi spune daca nu as vrea sa schimb concursul pe o expeditie in delta organizata de colegul nostru din corpul de arbitrii, George Murgescu. De aceasta expeditie aflasem de la George in timpul concursului de crap de la Sarulesti, dar eu credeam ca avea toate locurile ocupate iar el pesemne se gandea ca eu adeptul pescuitului la crap, nu as fi interesat de o asemenea iesire. Asa deci, cu rugamintea de a ma scuza colegul George Ene care se aratase interesat de concurs, m-am hotarat sa accept expeditia in dauna concursului. Buun, acum imi trebuiau aprobarile : una de la servici unde era balamuc mare si una de acasa cu acelasi balamuc, aici dupa ce anuntam vestea fireste. In fine, anuntat din timp la prima cu ceva cheltuiala la a doua rezolv si acest aspect si-l anunt pe George M ca se poate baza pe mine in aceasta expeditie. Ii cer ceva detalii despre zona, speciile vizate si aflu ca vom sta undeva pe canalul Vatafu si cu cele 2 barci pe care le avem inchiriate vom bate lacurile Krulik, Puiulet si Lumina. Specia vizata in special era cumatra stiuca dar era bine sa fim pregatiti si pentru salau, biban si eventual pentru o partida de stationar. Pentru stationar cam aveam eu ce-mi trebuia, dar restul echipamentului, canci. Se ofera Gabi sa ma ajute cu tot echipamentul, dar sa nu-i iau toata mana cand el imi intinde un deget, ma hotarasc ca materialele consumabile precum si cele care sufera cea mai mare uzura sa mi le cumpar singur . Asa ca incep sa sap prin forumuri sa vad ce mulineta si ce fir sa-mi cumpar si barai la cap pe Armand si Vasile sa-mi recomande cele necesare in materie de naluci. Imi aleg eu o mulineta si un fir textil si dupa mai multe conversatii decid ca am nevoie de ceva lingurite, ceva voblere si jiguri armate cu diferite modele de naluci soft. Merg la magazinul lui Armand si procur toate cele necesare . Gata, eram aproape pregatit. Intalnirea cu toti membrii expeditiei din lipsa de timp se transforma intr-o mica teleconferinta (de, unde a ajuns tehnica in ziua de azi ) astfel ca ultima seara ma prinde facand bagajul si incercand sa trag un pui de somn,de fapt asteptand ora 01:30 cand trebuia sa ma trezesc pentru a-mi incarca bagajul, urmand ca la 02:00 sa-l iau si pe Gabi si in jur de ora 03:00 sa facem jonctiunea cu cealalta masina din grup la o benzinarie de pe autostrada A2. Nu stiu cand s-au petrecut aceste lucruri si cand am inghitit cei aproximativ 300 de km, dar stiu ca in jurul orei 06:00 eram in fata cladirii vamei din Tulcea asteptandu-l pe Nea Misu, cel ce avea sa ne fie gazda pe parcursul expeditiei. Apare si dansul dupa un sfert de ora luuung si gata incepem sa caram bagajele la “vapor”,
de fapt o salupa mai mare care avea sa ne duca catre locul faptei, sa ne fie baza si loc de campare. Dupa o ultima aprovizionare cu combustibil si lichidele necesare (apa si suc binenteles) din Tulcea, in sfarsit pornim catre taramul fagaduintei. Drumul durand destul de mult, circa 4-5 ore, ni-l petrecem unii odihnandu-se un pic, altii ciocnind un pahar in cinstea evenimentului si dicutand cu Nea Misu care era la curent cu ce se intamplase prin zona noastra de pescuit in ultimile zile. Incet, incet, ne apropiem de tinta in timp ce ne admiram fiecare trusele de naluci care mai de care mai impresionante si in jur de ora 12:00 ancoram. Dupa ce bagam ceva foarte repede pe sub mustati, incarcam echipamentul in barcile cu care urmam sa plecam pe lac, alimentam si da-i bataie pe Krulik sau lacul rotund cum i se mai zice, lac ce era foarte aproape de noi. Dupa doar cateva lanseuri, Gabi agata una :


,


Incurajat de succesul lui Gabi, ii trag si eu tare :


Insistenta mea da roade si conform teoriei cu norocul incepatorului, ma trezesc in drill pe care il finalizez in minciog cu un exemplar de 3 kg, stiuca ce avea sa ramana si cea mai mare din toata expeditia.


Din pacate, din cauza emotiilor create, nu am mai apucat sa o pozez la fata locului, de fapt, ce vorbesc aici de poza ce eu nici nu mai eram in stare sa vorbesc. Gabi ma felicita de zor si eu ma uitam la el ca vitelul la poarta noua. Partida se incheie cu inca o stiuca prinsa de mine, inca una de Gabi si inca una de Nea Misu. Cand ne-am intors la baza aveam sa aflam ca si colegii au avut parte de capturi, dar nu chiar asa ca noi . Bine bine, noi beneficiam si de cunoasterea foarte buna a locurilor a lui nenea Misu, fapt ce ne-a ajutat constant pe timpul intregii expeditii sa prindem un pic mai bine decat colegii nostri.


De bucurie ca expeditia a inceput cu bine, GeorgeM cinsteste masa cu un gratar,


udat din belsug cu diverse lichide, albe sau rosii . Oboseala pune stapanire pe noi, astfel ca ora 21:00 prinde la masa doar pe ultimii intarziati. Spargem gasca si ne culcam, deoarece dimineata trebuie sa plecam devreme .
Ziua urmatoare ( duminica) confirma ca stiuca mananca binisor, in ciuda conditiilor nu tocmai favorabile dupa cum ne zicea Nea Misu : mai baieti, timpul de stiuca este cu cerul innorat(atunci era senin) si sa bata un pic vantul. In plus, apa era destul de sus pentru acea perioada, astfel tot pestele statea sub plaur, lucru de care se plangeau mai ales pescarii profesionisti care nu prea aveau rezultate (norocul nostru al pescarilor sportivi, o sansa pentru anii viitori ). Experienta lui Gabi avea sa-si spuna cuvantul, astfel ca in zilele urmatoare avea sa prinda cam cele mai multe stiuci dintre toti :


Totusi prind si cate o punctabila per sesiune. Una dimineata si una seara. Seara am iesit fortandu-i mana gazdei noastre, care se gandise ca in acea dupa-amiaza sa ne faca un bors de peste,bors promis inca de cand s-a tocmit expeditia, lucru care nu s-a mai intamplat in acea seara si in plus ne-a bombanit pana ne-am dus la culcare.
Ziua de Luni incepe cu o ploaie torentiala .Dupa experienta din domeniul crapului, ce-mi zic : azi o rupem. Din pacate realitatea de pe teren ne contrazice si dupa ploaie urmeaza un soare foarte puternic cu vant, vreme ce avea sa se mentina asa toata ziua. Rezultatele au fost catastrofale, eu cu Gabi numai nepunctabile eliberate in apostrofarile lui Nea Misu, ca alea sunt cele mai bune la bors, el una oprita.In plus am mai avut o ratare, binenteles foarte mare. Vantul s-a intetit foarte tare, astfel ca pe drumul de intoarcere am facut si o mica baie, din cauza valurilor peste care trceam cu barca. In cealalta barca, din cauza ca aceea era mai usoara decat a noastra, colegii au ajuns uzi pana la piele. Noroc ca baza esta aproape. Dupa amiaza am petrecut-o cu treburi administrative :


,

Iar unii dintre noi isi incearca norocul si la stationar :


Fara succes insa. Serile continua cam dupa acelasi tipar . Masa imbelsugata udata cu vin pe masura . A fiecaruia fireste  .
Ziua de Marti,ultima de pescuit, debuteaza cu o vreme excelenta de stiuca . Deja eram cunoscatori. Acest lucru s-a adeverit in rezultate :


,


,


,


Dupa prima ora aveam deja eu 2 stiuci si restul cate una. Partida a mai continuat cu trei bibani, dupa care o ora de arat in van. Hai in Puiulet zice Nea Misu ! Haidem. Intrarea era un pic blocata, dar cu ajutorul vaslelor si tragnad un pic de barca, peste plaur, cu pretul apei in galosi, trecem. Din pacate si aici, la fel. Hai in Lumina ! Hai. Si aici dupa o ora de dat la locurile “cunoscute” am prins eu una singura dar din pacate nepunctabila. Sa nu ne ia nea Misu la rost, hotaram ca am ranit-o tare si o oprim pentru moment. Zic pentru moment, deoarece in cardasie cu Gabi, ii vom da drumul cand ajungem la baza. Eu tineam de sase si Gabi a scos-o din sac.A plutit un pic pe la suprafata canalului si apoi s-a dus catre adancuri, semn ca-si revenise. Apoi drumul spre baza, iar cu tras barca peste plauri, in sfarsit, ajungem.
La intoarcere ne asteapta aproape toti locatarii necuvantatori ai grindului 


Dupa amiaza a continuat ajutandu-l pe nea Misu la pregatirea borsului de peste impreuna cu George Murgescu, sub atenta supraveghere a lui Danila. Care Danila ? Danila motanul


In acest timp,ceilalti colegi se hotarasc sa mai dea o fuga pe Krulik, in ora de lumina pe care o mai aveau la dispozitie. Partida continua in nota celei de-a doua partii a diminetii, adica fara trasaturi. Chiar inainte sa se intoarca catre casa, Gabi ii roaga sa-l mai lase sa lanseze inca o data, dupa ce in prealabil armase lanseta cu un vobler pe care nu-l mai folosise pana atunci si … a mai capturat o dintoasa care a avea sa fie si ultima din aceasta expeditie. Noi cei ramasi la baza, pregatim cele necesare :


Rezultatul e un festin de peste ce numai la Dunare si in Delta poti intalni :


Seara s-a sfarsit cu noi lingan-du-ne pe degete dupa aceast minunat preparat si cu speranta unei mici iesiri a doua zi dimineata ne ducem la culcare. Sperante insa destul de mici, deoarece “telefonul” lui GeorgeM, de fapt o aplicatie de pe IPhone care ne-a dat vremea destul de exacta pe tot parcursul expeditiei ne zicea ca urmeaza o racire accentuata peste noapte, iar dimineata era posibila chiar lapovita. Din pacate pentru noi prognoza s-a adeverit si cu regrete in suflete pornim inapoi catre casa. Vestile de acasa nu erau insa foarte bune si pe langa drumul foarte lung pe care aveam sa-l parcurgem pana in Tulcea, urma sa avem parte de un drum foarte greu cu ploaie ceata si polei catre casa . Drumul il petrecem povestind intamplari trecute, planificand altele viitoare si incet incet ajungem la destinatie unde ne gasim masinile imbracate intr-un strat generos de polei. Incarcam bagajul si-i dam bataie catre casa . Cu ajutorul statiilor, telefoanelor, senzorilor de temperatura ai masinii lui George, GPS-ului care ne indica curbele mai periculoase, conducand preventiv, ajungem cu bine acasa. Va scriu toate aceste lucruri cu gandul la acel mic grind din inima deltei, asteptand cu nerabdare urmatoarea expeditie ce cu siguranta va avea loc intr-un viitor sper eu ca nu foarte indepartat.

Va multumesc pentru atentie !