Amintiri,Dulci Amintiri! Partea a treia si ultima

Borsul si prajeala au fost magnifice.Nu stiu ce le-a dat gustul-foamea sau apa de Dunare,dar m-am simtit rasfatat cu aromele.Dupa masa,cand deja se intunecase,vine la mine Nielka-"Domnu',vad ca aveti lanseta.Nu vreti sa mergem maine la pescuit de stiuca?" "Vreau,Nielka,dar eu nu am mai prins stiuca niciodata"."Lasati,domnu',stiu eu".Zis si facut.A doua zi dimineata am plecat impreuna la pescuit de stiuca pe lacul din spatele satului(in fapt,un lighean mai mare dar cu comunicare cu
Dunarea,lac creat artificial atunci cand s-a dragat pentru a innalta platforma satului).Nelutu a ales locul de pescuit-zona in care canalul de la Dunare intra in lac.Stuf pe ambele maluri ale canalului.Pe malul
pe care ne aflam noi mai era un tip la cca 6o de ani,cu o lanseta frumoasa si usoara (comparativ cu "ruseasca"mea,care dadea tot la stiuca.Omul era deja acolo cand am ajuns noi.Nielka ia lanseta mea si pune o lingurita(dintre cele 4-5 pe care le aveam)mare cat un
polonic.Arunca de 2-3 ori in buza stufului de pe malul opus,si scoate o stiuca de aproximativ 2-2,5 kg.(Nu am sa inteleg niciodata cum un copil de 8 ani putea manui lanseta aceea grea cu atata usurinta).Pune stiuca pe mal si-l intreaba pe tipul celalalt:"Domnu',dumneavoastra
esti pescar?""Da"-raspunmde acela."Cate stiuci ati prins?""Deocamdata nimic"-raspunde omul."Domnu',dumneavoastra nu esti pescar.Eu sunt pui de pescar"-zice Nielka.Dupa ce a suduit cateva minute,tipul a strans anseta si a plecat,boscorodindu-l pe Nielka.Atunci am luat si eu
lanseta.Am aruncat de cateva ori,sub directa supraveghere a lui Nielka(Nu acolo,mai la stanga.Mulineaza mai incet.Nu te grabi)si,dupa mai multe lansari,AM SIMTIT-O!A MUSCAT!Am intepat cu sfiiciune dar am agatat-o!Si am scos o stiuculita de aproape 1 kg!ERA PRIMA MEA STIUCA! Eram fericit!Senzatia pe care am simtit-o atunci cand am intepat-o si drilul(care,spre norocul meu nu a fost complicat deoarece era destul de mica)m-au fascinat.Era ca un foc de artificii la finalul unei mari sarbatori!Prinsesem prima stiuca din viata mea!In acea seara am mancat stiuca prajita de mine pe aragazul de voiaj.FANTASTIC.Da,frumos.Dar cand am ajuns acasa am aflat ca era 15 septembrie,inceputul anului scolar,si Nielka lipsise de la scoala ca sa mearga cu mine la pescuit.Cred ca mi-am luat cate ceva de la parintii lui.Oricum,sentimentul de vinovatie pentru lipsa copilului de la scoala era mult atenuat de bucuria de a fi prins PRIMA MEA STIUCA.In acea seara am adormit avand in gura aroma de stiuca si in degete senzatia drilului. A doua zi dimineata am pornit cu barca mea cu o singura rama sa traversez Dunarea.M-am ancorat la intrarea pe canalul de langa fosta cherhana(acum motelul Iorom).Am pescuit o vreme cand,la un moment dat,am auzit in spatele meu un soi de balaceala si grohaituri.M-am uitat si,ce sa vezi?-un mare mistret alb rama si manca radacini de stuf.Si era MARE!Mi s-au cam inmuiat picioarele.Dar el si-a vazut de ale lui.Eu,parca nu existam.Mi-am vazut si eu de pescuiala si am prins ceva babusca,biban,si platica,din care s-a evidentiat o platica de aproape 2 kg.Buuun.In amurg,plec spre casa.Tot cu barca mea cu o singura rama.Cand eram deja bine intrat pe Dunare,vad in fata mea,in
apa,doua mogaldete destul de mari care se indreptau cam catre mine."Ce sa fie?Vre-un monstru al baltii?"M-a cam luat cu tremurat.Lumina difuza din crepuscul si imensitatea de apa ce ma inconjura imi dadeau fiori.Noroc ca nu a durat prea mult.Dupa cateva minute de suspans,apropiindu-ma,am vazut ca erau doua vaci care traversau Dunarea(se vedeau doar capatanile).M-am linistit.Am ajuns acasa.Adica la cort.Acolo am nimerit in plin conflict.Adica lipovenii mei se certau.Rau.Pe limba lor.Am inteles ca este groasa si am plecat.M-am urcat in barca si am iesit cativa metri pe apa.Am stat acolo catva timp.La un moment dat,am auzit o impuscatura.Am mai stat putin si,pentru ca incepuse sa se intunece,am iesit de pe apa si m-am dus la cort.Liniste.Bun.Am inceput sa-mi fac programul de seara.Bors,peste prajit,saramura.Vine Nielka."Ce a fost pe aici?",intreb."Tata s-a
suparat pe mama ca nu avea nimic de mancare,desi cu o zi inainte tata a adus doua cosuri de peste(biban si salau)si doua rate impuscate.Dar mama a fost la claca si s-a cam imbatat si nu a avut cand sa faca de mancare.Tata s-a suparat rau si a vrut sa o impuste pe mama.Dar,cand a iesit tata cu pusca din casa,nu a mai gasit-o pe mama(se ascunsese in cortul dumneavoastra),si atunci a impuscat doua gaini ca sa-i dea mamei de gatit."M-am linistit.Avea lipoveanul ce manca. Am mai ramas acolo,la Mila,inca doua, trei zile.Zile de neuitat.Dupa sase zile de pescuit(si nu numai)in Delta Dunarii,am plecat spre casa cu un singur regret-ca timpul a fost prea scurt.Atunci,pe drumul de intoarcere,am facut un legamant-sa nu treca an si sa nu merg in Delta.Si l-am tinut.

"SFARSIT"