Delta Dunarii - 2008

In zilele premergatoare nu am apucat sa fac foarte multe bagaje, am amanat totul pana spre ziua tampon. In plus, nu aveam certitudinea ca voi mai pleca din cauza unor probleme de sanatate.
Pana la urma am hotarat ca n-are rost sa pierd cele 7 zile de concediu pentru niste dureri, asa ca l-am sunat pe un prieten cu care vorbisem inca cu o luna dinainte. El mi-a zis ca ma asteapta a doua zi de dimineata.
Echipajul trebuia sa fie format din Capitan+Sotie, prieten +iubita si inca un baiat din Oltenita, Emil, care m-a invatat pe mine tainele pescuitului la somn. Cand am plecat din Bucuresti spre Oltenita, deja mai aparuse un frate al prietenului meu, care nu avea habar de pescuit dar avea alocatia stransa cu stoicism pentru mai multe luni.
Drumul pana in Oltenita a fost scurt, atelajul de 10 metri facandu-si fara probleme loc prin traficul din Bucuresti..De unde 10 metri? Pai Solenta+peridoc de 6 metri.
In Oltenita am zabovit 15 minute. Tot bagajul lui Emil era de o sacosa, un cort clasic in forma a doua carti de joc lipite pe lungime. Si niste haine. De fapt, cine ne-ar fi vazut pe apa ar fi fost convins ca Emil era lipoveanu iar noi...turistii!
Am plecat, am ocolit pe centura Oltenitei si...la drum!!! Delta ne asteaptaaaaa! La prima intersectie un motociclist imi taie calea! Il evit cat pot, trag stanga, scapa masina dar bubuitura imi ingheata sangele in vine! Vad omul zburand prin aer si cazand in cap langa remorca! Roata dreapta sare de pe janta si se preste totul intr-un nor de praf.
Zbor din masina si il ridic de jos. E nauc. Il pun sa miste mainile si picioarele. Nu are absolut nimic. Motorul e ok. Totul e ok. Peridocul e...praf! Rotile sunt indreptate in 45 de grade.
Dezastru!


Imi spune ca lucreaza intr-un sistem in care nu are nevoie de nici o pata pe dosar. Ok, zic eu, hai sa declaram ca ai dat intr-o groapa si asta te-a dezechilibrat. Politistii se uita la noi, inteleg ca trebuie sa ne lase in pace si ne ureaza succes in a ne intelege. Ii spun ca nu vreau decat reparatia si o bere, accepta si convenim sa imi dea banii cand ia salariul. Ii imput si 4 cauciucuri si e de acord si cu asta. De ce 4 cauciucuri?
Drumul pana la Tulcea a continuat. Calarasi, Slobozia, Giurgeni, Tulcea. Acolo am ajuns cui mare intarziere, mai ales ca peridocul nu mergea , ci se tara. La Lukoil am schimbat ambele cauciucuri. Erau la sarma.
Pana in Murighiol a mai durat 30 minute. Pe drum amicul a adormit la volan, masina a muscat santul dar partenera a avut sangele rece sa ii tina directia.
Murighiolul a aparut ca o usurare. Incepusem bine de tot.
Cumparaturi de la magazin, lasare barca la apa, plecat...Plecat pe naiba. 6 oameni plus bagaje. Nu se putea vorbi de glisaj. Pana la bucla Uzlina am facut 40 minute. In lacurile pe care sunt plimbati turistii cu 600 lei doua ore ne-am oprit de cateva ori pentru ca luam bradis pe alice. In sfarsit, dupa ce l-am injurat pe un tampit de taran de Murighiol care si-a probat cei 110 cai chiar langa noi, si ne-a stropit din cap pana in picioare., am trecut pe Litcov. In fata, dezastru...venea ceva mare si foarte repede. Bai, sageata nu poate fi, e...un alt tampit. Frate, avea 80 km/ora. Pe Litcov. Am lasat-o foarte incet, a trecut fara nici un fel de frana si am reusit sa pun botul barcii pe siajul lui. Noroc cu 565-ul. Am scapat...
Caraormanul a venit ca o binecuvantare. Unde sa stam? La copacul asta! Ba nu, la asta! Bai, dar noi ma i avem benzina? Avem! Hai! In fata se vedea Sulina. Mica. Scazuta. Si Crisanul! Urat! Case fara nici un fel de idee de plan. Vile langa chirpici. Cateva magazine ponosite. Copii care incercau sa intre in vorba cu tine. Sa iti ia cativa bani. Neni care ma intrebau de unde sunt. Dupa care se ofereau sa imi arate locuri. Ieftin. Ma duc ei! Am barca, le raspundeam...Aaaa, bine atunci! Bafta!
Am cautat un loc de cazare. Niste pomi pe partea stanga a canalului, imediat cul se termina Crisanul. Acolo stam. Dar unde acostam? Ca sunt numai pietroaie. Si cand trece un vapor d-ala de ocean, vin valurile pana pe dig. Tot uitandu-ma eu, observ primul atac de somn din viata mea! O coada de dinozaur iese la suprafata iar obletii sar ca schijele! E avat? Nu, e somn!
Fetele, jos! Bagajele...jos! Emile, fa cortul! Ramele negre! Da-le incoace! Cloncul? Unde sunt cloncurile? Nu ai luat cloncurile? Ba da, uite-le! Gata, pe el! Vine un vapor! Stai sa se linisteasca apa! S-a linistit! Hai! Stai, vine o barca! A trecut! Mai vine una! Trece si asta! Mai vin 2-3 ...bai, imi bag p**a in ei! Hai!!!


 


 


Gata, plec! Electricul misca usor barca si o pune pe prag! Incep ...Bleuk! Bleuk! Nimic! Bleuk! Bleuk! Nici o trasatura! Ajung la confluenta cu nu stiu ce canal sau Dunare Veche...apa adanca, plina de somn! Bleuk! Bleuk! Nimic....
Ma intorc dupa 3 ore. Tabara e pusa, apa fierbe, suntem nemancati, toti asteapta somotelul! Le spun ca nu am prins nimic! Noroc ca fetele avusesera unditele la ele si prinsesera cateva platici. Le punem pe gratar. Uscate, osoase. Gustoase. Mancam....
Noroc cu niste conserve si niste cartofi prajiti!
Se face ora 7. Emile, zic, hai sa incercam orasul. Mergem cam in dreptul pontonului. Incepem sa batem! Bleuk! In 5 minute am primul atac! Intep! Ratare! Ba nu! Atac iar! Vine! E mare! 1 kg....
Mai frate, ne e foame, e jale, dar la 1 kg!! Da-l dracu, mai prindem! Bleuk! Alt atac! Vine! Un kg...ii dau drumul si lu' asta...Bleuk!Bleuk! Atac! De data asta e mai mare...1.5 kg! Fraate, la Giurgiu, Calarasi, la astfel de pesti le dadeam drumul instant. Si la 3 kg am eliberat, fiindca stiam ca urmatorul e de minim 6. Dar aici nu gaseam mai mare de 2 kg! Bai, dam in cresa? Bleuk! Atac! 1 kg! Bleuk! Atac! 1.5 kg!
Oprim 4 pesti! Era deja tarziu! Ma simt ca un criminal! Dar foamea imi da ghes! Asta e, astia sunt!
Urmeaza ciorba si gratarul..mai, voi stiti ca somnul e cel mai gustos peste? Ce salau, ce crap, ce somon?!? Fara osicule, fara solzi, fara nimic! Carne macra. Inchipuiti-va culoarea aia rosiatica a borsului, cu mustatile fierband si cozile albicioase facandu-va burta crampe. Mirosul de mirodenii si piperul gadilandu-va sinusurile....
Si asta in prima zi...

*****

Dimineata am fost primul in picioare. Hai la peste. Emil a fost si el gata. Dar..stupoare! Ceata ca iarna! Bai, unde mergem...hai sa o luam asa, usor! Dar tampitii astia merg numai in blana! Ne punem vestele si pornim. Ajungem la un loc secret. Barci, oameni, pescari...si noi p-acolo! Incepem! Bleuk!Bleuk! Bum!!! Primul!


 


 


 


 


In 30 minute aveam 20 pesti. Intre 1 si 3 kg. Peste alte cateva zeci de minute deja juvelnicele erau pline. Am inceput sa dam drumul. La tot ce era mic. Am vazut un pescar care mi-a placut. Semana cu orasan cu apetente de ranger, care dadea la o bologneza cu fir ca la carte, cu pluta dintr-aia speciala, de curent. Avea un scaun multifunctional, minciog ecologic, saltea de primire. La fel ca in reviste. Statea de 3 zile. Si nu prinsese aproape nimic.
M-am apropiat si i-am dat 3 pesti. A ramas inmarmurit. Mi-a multumit frumos si m-a intrebat unde i-am prins. Aici, in fata ta, i-am raspuns. S-a uitat chioras la batul sau. Era superb!
Ajungem la tabara, facem un gratar, frigem cam un peste de caciula, dam si unui caine jigarit si ne pregatim de Sulina. Acolo unde mi se spusese ca se prind dihanii la suta si ceva. Ai mei erau! De curiozitate am facut o calculatie a greutatii aproximative a pestelui prins in cele doua ore, dimineata. 30-40 kg. Am dat drumul la tot ce ramasese si am plecat...


 


 


Drumul pana la Sulina s-a desfasurat extrem de greu. Eram 6 persoane in barca, bagaje pentru fiecare dintre noi, iar cand spunem bagaje insemna un rucsac de haine, fara scule de pescuit. Imi aminteam de impingatoarele alea din noua sute toamna, care fac de la Calarasi la Giurgiu 12 ore. Treceau baietii mai ceva ca lupta de clasa pe langa noi, valurile te impingeau colo-colo. La un moment dat mi-a venit ideea sa ne punem mastile fantomei din Scary Movie.Eram foarte haiosi cu mastile alea, iar majoritatea celor care ne intersectau o lasau mai moale, pentru ca nu isi dadeau seama ce inseamna. Sa vezi 4 monstri mergand cu barca, rapind doua sirene, una de 24, o zana, iar una de 30, maritata...
Orasul incepea sa se arate incet-incet. Mai intai niste case izolate, apoi cateva vase scufundate, apoi unele ridicate pe mal, macarale scoase din uz. Eu ma uitam si vedeam tot atatea locuri de peste. Prietanul meu se uita la ele si vedea fier vechi. Isi facea socoteala cam cat ar fi castigat daca ar fi plecat cu un vapor d-ala in spate pana la Bucuresti. Fetele se uitau si vedeau povestile romantice ale unor titanicuri mai mici. Numai Emil se uita si nu vedea nimic....poate doar isi amintea ca facuse si el cateva in santierul de la Oltenita...
Apoi au inceput casele pe stanga, semn ca odinioara acolo era principala zona locuibila. Apoi niste blocuri pe dreapta, sub imaginea unor camine confort doi, urmau niste ANL-uri colorate si apoi faleza.
Foarte frumoasa zona. Aleea Dunarii, sub forma unei stradute din 1980, care era strajuita de magazine cu iz parizian. Nu conta ca Salam isi mai etala cate o reprezentatie live pe un casetofon cu leduri intr-o dugheana smulsa din infern.
Totul parea minunat...
Vroiam sa vad marea....
Uite, biserica! Apoi capitania...vapoare mari! Prea mari, parca, pentru un asa canal. Dar marea nu se vedea...Uite si farul vechi. Super! Apoi uite digul de piatra, pe ambele parti. O cotitura, si inca una....Vechea cherhana pe dreapta. Doua pescadoare ruginite si inca o epava...mergem! Inca o curba...uite si farul nou, proaspat renovat. Cativa alpinisti utilitari inca mai dadeau cu vopsea siliconica pe peretii acestuia. Stateau in hamuri profesionale, de forma celor pe care le foloseam la escalada...In care iti suceai coco de refuza sa te mai priveasca in ochi...si asta doar ca sa arati unei gagici din clubul de turism ca, daca esti in stare sa urci turnuletul din Piatra Craiului, in pat e floare la ureche sa oduci pe culmile placerii. Si ce daca e putin cam plinuta si dupa o zi de mars fortat la 1800 metri? Cinci beri si ai rezolvat problema...
Marea a aparut mult prea tarziu, eram pleostiti de soare. Am descarcat calabalacul pentru ca erau valuri prea mari. Plaja doua ore in apa mai mult dulce decat sarata si via inapoi!
Pusul corturilor a fost o dilema. Pentru ca nu stiam unde. Noroc ca fusese Basescu de ziua marinei cu cateva zile inainte si facusera baietii luna. Altfel cine stie in ce am fi calcat. Am ales un loc luminat de un stalp, pe o pista de elicopter. Dar a venit un nene si ne-a zis ca nu e voie. Am ales curtea unui hotel parasit. Ala, ultimul pe dreapta, langa golf. Se apropia furtuna...
Mai aveam 3 somni sarati, din Crisan. Prea buni!!! A doua zi urma sa ne facem plinul iar...
Dupa o noapte cu vant de 70 km/h, dupa ce am incarcat cortul cu cordelina si m-am rugat ca Sf. Ilie sa arunce traznetele in alta parte, ne-am trezit. Imi era foame si nu mai aveam nimic. Emil era si el treaz, daduse cateva ore la avat si luase doi mai mici. Stiam ce inseamna avatul, scuipi mai mult decat mananci. E plin de osicule. Dar un somn ar fi rezolvat situatia. Niste baieti dadeau la crap si luasera un ciortan.
Eram sigur ca vor fi pesti mari. La cata apa isi revarsa meandrele in golfurile Sulinei, nici nu ma gandeam. Fetele plecau la plaja, asa ca nimic nu ne deranja.
Inca de la inceput vantul, care batea dinspre Ucraina facea serioase probleme. Pentru cei care nu stiu, cloncul e eficient cand vantul nu bate deloc. Cand valurile clipocesc, zgomotul si vibratia sunt mult atenuate. Atunci trebuie un clonc cu ciuperca mai mare.
Primul atac l-am avut eu! Firul a plecat usor, apoi varful s-a aplecat brusc sub barca. Am intepat puternic! Zvacniturile au dezvaluit crudul adevar... 1 kg!
A urmat altul ...2 kg!
Si altul, si altul...cel mai mare ...3 kg!
Unde sunt pestii aceia mari? Unde sunt monstrii din povestirile lipovenesti? Foloseam fir de 110 kg, mulineta de 0.80, ditamai acele...si asta ca sa scot pesti de 2 kg. La mama lui, in Delta Dunarii! Nu spuneam ca nu era de ajuns. Pai aveam deja 10 kg! De ajuns pentru noi! Dar nici un drill mai acatarii nu ne pusese la incercare adrenalina!
Le-am sunat pe fete. Erau impreuna cu fratele prietenului meu si jucau jocul ala cu puncte si cuvinte. Scrabble...sau cu doi de l, habar n-am! Cica era plin de nudiste..Hai pe plaja...
Am intrat pe un canal litoral care ducea pana la un pod. De acolo plaja era la 3 minute de mers. Am ajuns la pod si am vazut cativa pescari ce dadeau pe acel canal. Unul prinsese un biban si era foarte fericit. Ii radeau ochii in asa hal, incat nu m-am putut abtine sa nu il chem la mine. I-am intins un somn. A ramas inmarmurit! Mai erau cativa. I-am dat fiecaruia cate unul. Au fost tare fericiti.


 


 


 


M-am dus pe plaja, le-am gasit pe fete si am inceput imbaierea. Apa era excelenta, fara valuri, o briza usoara si nici un nor pe cer. Peisajul acela desertic, in care soarele te ia in brate si nu iti mai da drumul decat atunci cand nu mai poti suporta mancarimea. Stiam ca va urma o noapte de iad daca nu ne protejam. Degeaba. Daca stateai intins mai mult de 10 minute, frigeai tot. Schimbai pozitia. Si o luai de la capat. Dupa 3 ore ii spun lui Emil ca vreau sa mai incerc un peste. Ma saturasem de sani dezgoliti, de fapturi de care nu ma mai puteam bucura de cand, de bunavoie si nesilit de nimeni, spusesem un "da" cu jumatate de gura in fata unui juriu plictisit. Hai la pescuit...
Barca era sprijinita de un nene barbos. L-am rugat sa se dea la o parte si sa ma lase sa plec. El a spus ca nu pleaca pana nu ii arat cu ce si la ce am prins. Omul era tare dezamagit ca nu a luat mai nimic de 2 zile. Statea chiar langa noi, vazuse cand plecasem dimineata si nu concepea ca intr-o ora sa scoatem 10 kg de peste.
Ok, hai! Dar unde? Tot el ne-a spus ca la 1 minut de mers se afla o groapa in canal, cam de 10 metri adancime, cu un diametru cat o curte. Hai acolo! Hai!
Am ajuns imediat si, intr-adevar, era un loc tare adanc. Am dat drumul la montura si am inceput sa bat!
Bleuk!Bleuk!
Instantaneu am avut atac! Un somn de 3 kg! L-am aruncat in barca si am continuat! Inca unul! Apoi s-a linsitit totul! I-am dat pestele baiatului si l-am intors! Lectia luase sfarsit! El vroia sa mai stam, sa mai prindem! Cati sunteti?l-am intrebat? 2 familii! Pai si la 4 oameni nu va ajung 6 kg de carne? Ba da! Atunci opreste-te!
Seara, la cort, am avut o revelatie...prinsesem peste, dar ii dadusem drumul, dadusem si catorva oameni, iar noi nu mai aveam. Oricum, parca mergea si o ciorba de burta si un mic! Hai sa cumparam! Am luat-o pe nevasta-mea si am ajuns in port. Acostarea chiar in fata magazinului, o coada de 5-6 persoane! Mai, fata, hai sa luam si doi pesti? Pai de unde? Ma dau de la vaporul ala pana aici si pana ajungi sa cumperi tu, eu prind! Ok!
Asa a si fost. Bogatia de peste a Sulinei nu s-a dezmintit! Cat a stat ea la coada, a fost de ajuns! Am prins 3 pesti, intre 2 si 3 kg. Am dat drumul unuia, cel mai mare, si am ramas cu ceilalti. Cam 5 kg amandoi! Borsul era asigurat, micii urmau sa sfaraie. Lemnele le facuseram rost dinainte, folosind o cordelina si o piatra. Aruncai, se infasura de craca si o dadeai jos imediat! Imprumutandu-ne ideea, ceilalti vecini incepusera sa faca la fel. Noi mancam de 10 minute cand inca mai zburau prin aer proiectile ...
A doua zi urma sa plecam la Mila 23. Nu mai fusesem niciodata, stiam ca e o zona de vis. Plecam cu sperantele neatinse, cu gandul la stiuci capitale si salai imensi. La case de trestie, la linistea canalelor si caraitul pasarilor.
Si abia asteptam sa intalnesc acei lipoveni neaosi, de la mama lor. Aventura continua...


Mila 23 ramasese in mintea mea drept un pamant al fagaduintei. Toata lumea se ducea acolo, toate povestile cele mai nastrusnice le auzeam de acolo. Mai ales expresia..."langa debarcader este o groapa de 17 metri si una de 14". In mintea mea , asta insemna ca exista un canal mare, cu un curent moderat, care face niste vartejuri enorme. Si un debarcader, adica niste stabilopozi imensi unde numai anaconda mai trebuie sa intregeasca peisajul...
Drumul pana la Crisan s-a facut in nota obisnuita. Motorul de 25 nadusind sa impinga mastodontul. Care, parca, era si mai greu. Luasem si doi pepeni, niste porumb, un sac de grau. Pentru nada. Ca acum trebuia sa dam la crap. Nici tipla de pe 3.60-uri nu o dezlipisem. Pai cum, sa prinzi un crap de 12 kg si sa murdaresti betele cu mucusul? Nici gand!
Crisanul se vedea in departare. Parca mai prafuit. Mi-ar placea odata sa vad cum ar arata delta fara Dunare. Cred ca un camp maroniu. Da...maroniu. Trecem pe langa confluenta cu Dunarea Veche. Se facea o ditamai balta, superba, plina cu stuf, adevarata oaza. Avem o ezitare, ce-ar fi daca am ramane? Sa nu mai pierdem timpul pana la Mila. Dar nu, fara discutie. Catre Eden ne e mintea...cea de pe urma.
La Crisan , pe langa statuie, facem dreapta! Nu ne oprim la un somotel, ca n-are rost! Vom prinde mult si mare la Mila. Sau macar, mai mic! Si ala de 2 kg e bun, la o adica. Ca nu ne vede nimeni, iar odata ajuns in ciorba, are acelasi gust cu ala la dimensiune. N-are a face...
Primul semnal de alarma il avem cand incepem sa dam de bradis. Pai ce cauta bradisul pe Dunare? Fie ea si veche? Bai, sa vezi ca braconeaza astia! Si mergand cu plasele, racaie fundul...
Dar ce navod au, frate?Trauler, d-ala. Pai daca adunam tot bradisul, hranim toate animalele din Tulcea! Si ce daca, lasa ca acum vine aia de 14 metri...Vum, vum, motorl se impotmoleste...bradis! Si apa mica! Si ce daca, pe Dunare nu se intampla sa dai in nisip la jumate? Dar de unde atata bradis? Si ce miroase asa urat? A ...balta! Poftim, normal ca miroase a balta, ca doar e mlastina! Puii mei, ce carcotasi suntem!
Incep primele case...niste vile roz! Ce misto, vila roz! Super! Si ce muzica se aude?!? Nu, nu e Salam, nici Guta...e ceva ce seamana, lautari transilvaneni! Ca astia au niste super piese. Dusmani, masini, case... Da, e manea!
Si ce naiba cauta vilele astea langa satul pescaresc? Si de ce satul pescaresc e nimic altceva decat niste case cu chirpici? Si de ce e o vaca moarta, cu un vitel iesit jumate din ea?
Ce cauta barcile astea, atat de multe? Unde sunt canalele?
De ce miroase a c***t asa??? Cine dracu m-a pus sa bag o gramada de bani sa vin pana aici?


Lasam in stanga satul. Vedem niste canale. Multi oameni. Tabere intregi. Cu de toate. Iatacuri cu plasa de tantari. Or fi si tantari p-aici?Or fi, dar putini. Nu cred ca avem probleme, doar Off-ul si Autan-ul ne-au mai ramas cam jumatate de flacon!
Dar mirosul de rahat si pipi ne innebunea! Sa mergi pe canale si sa miroasa a pipi! Ce vaci pisacioase au astia! Si hartiile igienice roz, aruncate peste tot. Hai sa stam aici! Facem un foc, ardem totul si gata! Am facut cel mai mare foc! Cu pet-uri, hartii si niste prezervative. Folosite, bineinteles.
Las fetele sa faca tabara si plecam sa ne aprovizionam. Ati citit vreodata o carte ce evoca viata satului? Stiti ca acolo sunt bodega, spitalul si casele. Si primaria. In bodega sunt pui de daci, dar si betivul satului. Sau betivii, in cazul nostru. Si miros d-ala, de bere, ce te rupe de la intrare...va amintiti? Muste ce bazaie strident pe geamuri! Mirosuri de zarzavat si iarba taiata. Uite si nebuna satului. O baba pe care o alearga copii! Niste baieti pescuiesc pe debarcader. Prind niste rosioara, balos si oblete. Le lucesc ochii! Vad un nene care coboara dintr-o barca. Are lanseta desfacuta, o stiuca atarna de oscilanta. Va dau cuvantul ca e cat...manerul lansetei. De 2.10. Omul e profesor!
Un alt nene prinde un somotel. E cam de 10 cm. Cat un guvid bine crescut! Hai, Mariane, ca am inceput sa prind! Baga si tu un bat!
M-am lamurit! Fetele vin, le duc la tabara si ma apuc sa strang lemne. Urma o noapte de cosmar!



Stiti bancul ala cu un roman, un francez si un englez intr-un muzeu din Italia? Englezul se uita pe pereti, admira vitraliile si frescele, exclama uimit...God, it's wonderful!

Francezul vine si el si ramane mut de admiratie...exclama...Mon Dieu, c'est fantastique, magnifique!..
Romanul intra, se uita la randul lui si zice...Bai, sa-mi bag p**a!
Asa ma simteam eu! Am vrut sa intru in apa, era foarte cald, umezeala imens de multa si curand aveau sa apara tantarii. Nu e vorba de acei tantari mici, ca astia erau la datorie zi si noapte. Exista o specie deosebita, unii mai impanati, asa, ai impresia ca sunt neepilati! Astia cand musca ai impresia ca donezi! Prin tub vidat! O nenorocire. Dar in apa era foarte riscant. Deoarece baietii din Mila sunt atat de siguri ca pana la ei nu a mai vazut nimeni barca, incat etaleaza tot ce pot. Majoritatea nu au vazut decat foarte rar Tulcea, daramite Bucurestiul. Stiu ei ca acolo nu e apa, e si un munte, ceva mai mare decat dealul ala de la Sarinasuf. Si e si zapada pe el.
Nu o spun cu rautate. Nici cu infumurare...Dar cum sa explici unui idiot ca acel canal e mult prea mic ca sa vina cu papucul in fullgaz! Ca motoarele de 100 cai au foat inventate pentru fluvii largi si uz marin, si nu pentru 3 cazi puse in lungime. Ca nu ma intereseaza absolut deloc ca Guta sau Vijelie sunt Gigolo, ca bate-n poarta cineva, aseara la usa sa! Ca , daca e iar politia, ce sa se faca, ca iar il ia! Eu vreau sa ascult linistea, sa ma deztrabalez in salbaticie, sa prind ceva pesti si gata...
Ca veni vorba...pana seara o platica. Mica. Si cam slabuta. Un avat, din cand in cand. Atat. Iar cand au venit tantarii, fuga in cort. Fara baie! Ca un bolid d-ala nu poate sa puna frana! Si din orice parte ar fi venit, un unghi mort tot prindea...Si o elice in cap ar fi fost ultima chestie...
Ati auzit de d-astia care mor in accidente prin Delta? D-aia mor! Si, sa ma ierte Dumnezeu, si-o cauta cu varf si indesat....
Dimineata ne-am trezit in bubuituri. Avatii sareau nebuneste in confluenta. A urmat momentul ala unic, ce tine jumatate de ora...Cum aruncai, atacul era instantaneu! Brusc cadeau toate teoriile din reviste de specialitate...ca auriu merge numai la avati daca soarele bate in 25 grade, galben e efectul Purkinje, iar seara numai vobler cu icre. Au prins naluci care niciodata nu mi-au adus vreo tacanitura, daramite atac!
Prindeai in prostie...
Am tinut 4-5 avati de ciorba. Curatare si gata! Abia asteptam sa simt iar gustul acela inconfundabil...asa-i ca va lasa gura apa?
Dupa 10, a inceput sa traga carasul. Exclusiv la ...paine! Pluta se lasa usor, aveai impresia ca dai la copca. Acea mica tresarire si usoara scufundare a batului de chibrit. Intepai si pestele se dadea batut. Fara lupta. Cred ca si un caras de balta s-ar fi zbatut mai mult...
S-a prins cam 4 kg toata ziua. Maxim 5 kg. Un caras pe juma de ora. Iar ciorba a fost de nemancat, doar de sorbit. Pai erau oase si in cartofi...
O privire catre Emil si eram intelesi. Era ora 3...la 5, plecam! Unde? In Crisan! Unde? La confluenta...De ce?
Pentru somoteii aia de 1 kg....


 



Cu o seara inainte am observat niste lipitori ce veneau la lumina..Bineinteles ca le-am arestat imediat. Si niste neni care, pesemne, dadusera inaintea noastra, ne-au facut si o surpriza foarte placuta! Au lasat vreo 5 coropisnite vii intr-o cutie.
Mai aveam maxim 10 rame...aveam si doi carasi mici...era de ajuns!

Drumul a tinut 10 minute. Cu doi insi, barca zbura! Dar imediat ce vedeai oameni ce pescuiau din barca, trebuia sa o lasi mai incet. Si apoi plecai iar! Ce simplu...
Am ajuns la confluenta. Dragilor, plecati fix de langa complexul ala mare. Cu doua barci pe uscat! Unde scrie...Canalul Dunarea Veche! De acolo si pana in Sulina sunt 100 metri! DE ajuns.
Monturile in apa! Bleuk! Bleuk!
Bum! Atac! 3 kg! Bleuk! Bum! 3 kg! Bum! 2 kg!
In 5 minute!
Emile, gata! Hai inapoi!
Un telefon si apa fierbea. La fel si gratarul! Urma cea mai copioasa masa!Stiti, cand stai pe liber mai mult timp, tinzi sa recuperezi in ultima zi! Indiferent cat eram de beti, de voiosi, de galagiosi sau linistiti, un singur lucru stiam...nu vom mai veni niciodata la Mila 23!!!


 



Drumul inapoi e cel mai ciudat. Pe de o parte regreti ca pleci, pe de alta abia astepti un dus cald si o masa d-aia, cu multe e-uri...Ca imi venea sa pup tramvaiul, asta e alta poveste...

Si totusi, la Murighiol, nu m-am putut opri sa nu ma revolt pana in ultimul fir de par! Bai frate, atata prostie si taranime nu am vazut...
Acolo e un nene mare. Il stiti...eu l-am vazut de fiecare data. Are o barca mare, un motor de 9 cai si pacaleste oamenii ca doua ore in rezervatie sunt numai bune de oferit contra a "sase suti...De lei, bineinteles. Noi!
Asta nu ma deranja. Ca unii oameni sunt atat de prosti cat sa plece cu asemenea indivizi, e treaba lor.Ca nu isi dau seama ca o barca de lemn, lotca pescareasca, nu e e buna pentru transport de persoane, iar e treaba lor. Ca fara veste de salvare sunt in mare pericol, nici asta nu au cum sa stie...
Dar un baiat din Brasov isi lasa barca pe unica rampa de lansare. Cu greu! Ca rampa are un unghi facut si gandit de prosti ca taranul asta. Cand mai avea un metru sa ajunga la apa, atat peridocul cat si masina fiind in rampa, vine asta cu toata puterea celor 9 cai paraitori si se pune chiar ina fata peridocului. Era prea prost sa isi dea seama ca norocul cel mare a fost ca baiatul de la volan l-a vazut si a pus frana instant! Abs-ul a intrat si s-a evitat o belea! Datiii!!! Datiii!!!tipa idiotul!
Toti au iesit sa vada ce s-a intamplat...nimic nu se intamplase..barca trebuia sa stea pe marginea rampii pentru ca trebuia sa se incarce cu doua persoane. Atat! O masina ramasese in rampa, cu franele blocate, cu pietre la roti, ca un lipovean prost nu vroia sa isi dea pescareasca din capatul rampei.
Domnule, a incercat baiatul , va rog sa ma lasati si pe mine sa bag barca, apoi plec! Datiii! tipa asta! Pana la urma a inceput scandalul!
Bineinteles ca v-ati enervat!Mie mi se urcase sangele in cap! N-am mai rezistat si m-am bagat!
Ideea era ca a fost cat p-aci sa iasa rau! Pentru toti! Noroc ca apele s-au linistit de la sine. Deja aparusera cativa baieti de acolo, iar noi puseseram mana pe ...niste chestii! Si le-am fi folosit! Fara cea mai mica ezitare! Asta nu pentru ca era un lucru intelept, dar pentru ca eram turbati de furie...
Despartirea a fost amicala! Am baut si o bere. De caciula. Si a ramas ca ma duce la niste locuri bune. De biban. Eu i-am promis ca ii aduc niste clienti. Mi-a dat telefonul. Si mi-a promis si un comision. Iar eu i l-am dat sefului meu! Asta inainte sa plec de la vechiul loc de munca.
L-am sunat apoi pe nea ala si i-am promis ca vine unul, Popa, cu prima ocazie. Si daca il baga sub vreun plaur, ii fac cadou barca...

Drumul pana acasa a durat fix 10 ore. Ca traseul a fost Murighiol, Tulcea, Slobozia, Calarasi, Oltenita, lasat barca la apa, luat peridocul si dus la reparat.
M-a mai costat 2 cauciucuri. Pe 15 ale lunii septembrie baiatul din Oltenita m-a sunat. Mi-a multumit inca o data ca am inabusit totul atunci si m-a anuntat ca banii intrasera in cont. Totul se sfarsise cu bine.
Peste o saptamana eram la pescuit pe Dunare. Dupa jumatate de ora aduceam la barca primul somn postdeltaic....
Avea 10 kg!
In incheiere, duceti-va in Delta Dunarii! Nu aveti incredere in nimeni si bucurati-ve de orice moment!
Sulina e superba, la fel si Sfantu'...Murighiol, Crisan. Chiar si la Mila mi-as dori sa fiu acum. Si sa beau o bere cu idiotul. In fond, face parte dintre noi. L-as imbata bine si apoi l-as lua sa imi arate locuri. Sau sa ma plimb cu el. Inainte sa ne despartim mi-a povestit niste lucruri si mi-am dat seama de unde vine atata salbaticie...El era decat o piesa intr-un angrenaj...
La anul plec doua saptamani la Atlantic! Franta... Apoi, daca mai am bani... din Oltenita pana in Sulina. cate 60 km pe zi. Sunt fix 430 km.
Va multumec pentru ca ati avut rabdarea sa cititi aceste randuri ...Si iertati-mi eventualele greseli gramaticale...
Se mai intampla...


Autor Straulescu Mihai