Asociatia Pescar Sportiv Articole
Amintiri,Dulci Amintiri! Partea a treia si ultimaAmintiri,Dulci Amintiri! Partea douaAmintiri,Dulci Amintiri!Aventura la stiuca a unui pescar de CrapLa cules de LucioperciLectie cu cleniRomanii au prins gustul pescariilorDELTA ...MAI ALTFELDelta Dunarii - 2008Maliuc
Legislatie Utile
Greaca - Cercani
Tipuri de pesteDespre viermusiCataloage OnlineCULINARERevisteMomeli si nadeMeteosensibilitateaVazul la pestiPesti mai putin cunoscutiCarti Specialitate
Balti
Lacul Vlasia 2Lacul BalotestiLacul Balastiera ClinceniLacul Afumati 4Lacul AfumatiLacul Stolnici 1 si 2Lacul Darvari
Foto & VideoDespre Arbitraj - Etapa III - Colibita
articol de Mihai Vinturache
{artgal}
Etapa a III-a a Turneului Aventuri la Pescuit, desfasurata la Colibita, in apropiere de Bistrita, este prima in care puncteaza doar specii relativ mici (clean si pastrav) si prima etapa desfasurata pe lacuri de munte.
Schimbarea este binevenita, avand in vedere ca ne aflam la inceputul verii si doua zile petrecute pe apa, loviti de razele soarelui si de sus si de jos nu ar fi fost o placere prea mare pe niciunul din lacurile de campie. Aceasta programare a amanat intalnirea cu vipia verii. De fapt, avand in vedere racoarea diminetilor si serilor de munte, a obligat concurenti si arbitri deopotriva sa mai ramana o perioada in tovarasia hainelor groase.
Pe de alta parte, s-a considerat utila implicarea in acest turneu a unui numar cat mai mare de arbitri, pentru a permite acestora castigarea experientei necesare si nu in ultimul rand pentru consolidarea relatiilor interpersonale intre membrii corpului de arbitri. Iata de ce, si in echipa participanta la cea de a treia etapa au fost inclusi cativa membri noi.
Colibita nu e tocmai la o aruncatura de bat, astfel incat deplasarea pana acolo cu autoturismele personale a fost considerata si ineficienta si obositoare. Asa incat o analiza a posibilitatilor de deplasare conduce catre solutia inchirierii unui microbuz. Zis si facut, asa incat... la drum!
Drumul lung este un bun prilej de socializare si consolidare a relatiilor dintre arbitri. Iar aceasta oportunitate nu a fost ratata de participantii la etapa. Ca urmare intre glumele si degustarile din microbuz au fost stabilite opriri obligatorii pe traseu pentru dezmortirea oaselor...
sau pentru a da curs unei invitatii onorante pentru oricare dintre pescari. Avand cunostinta de trecerea echipei de arbitri a APS prin Targu Mures, domnul doctor in biologie Petru Burian, autor al unei carti de capatai pentru toti cei ce vor sa se documenteze in domeniul faunei piscicole romanesti, si-a exprimat rugamintea de a fi vizitat. O astfel de invitatie nu putea fi decat acceptata, asa incat iata-i pe colegii nostri ciocnind un pahar in compania domnului Burian. Sau, daca vreti altfel, a colegului nostru Peter.
Colibita ne primeste ca pe niste oaspeti mult asteptati, pentru a caror sosire s-a pregatit din timp.
Asa incat, plimbarea pe malul lacului nu putea decat sa ne incante oferindu-ne imagini ale acestui minunat loc in care vechiul incearca nostalgic sa faca fata
asaltului noului mod de viata, practic si dinamic.
Constatam astfel ca organizatorii au fost atenti la toate amanuntele. Deoarece locul de desfasurare a concursului este o apa publica, competitia a fost anuntata din vreme pentru a evita incurcaturile si reprosurile pescarilor amatori.
Odata ajunsi la destinatie este identificat locul in care urmeaza sa se stabileasca centrul social al viitoarei aventuri.
Spre surprinderea noastra constatam ca noul coleg Marius Rus (Ariston), de care abia ne despartisem la Valea Argovei, dupa ce scosese din lac un novac care nu incapea nici in fotografie de mare ce era, ne astepta cu cortul si pavilionul gata montate.
Era si normal sa fie asa intrucat se afla pe teren propriu, Marius fiind din Bistrita. Asa incat, la despachetarea multelor bagaje dispunem de un ajutor suplimentar.
Sunt convins ca cei care au fost atenti, au sesizat ca imediat dupa debarcarea din microbuz arbitri au intrat in tinuta oficiala. Si de asemenea sunt convins ca ati sesizat, in gramada de bagaje si tricolorul care ne-a insotit in multe din actiunile APS.
Ni s-a parut normal ca, dupa instalarea cartierului arbitrilor, una din primele actiuni intreprinse sa fie inmanarea carnetului de membru al APS noului nostru coleg din Bistrita. Desfasurata intr-un cadru festiv, ceremonia a impresionat in mod deosebit. In special pe doamna Rus.
Cum momentul trebuia sarbatorit corespunzator toata lumea s-a deplasat intr-un cadru adecvat pentru a se delecta cu o friptura de costita pregatita din timp.
Mi s-a parut ca nu ati inteles foarte bine. Nicio problema, am posibilitatea de a va oferii detalii suplimentare:
In sfarsit a venit momentul in care se trece la pregatirea minutioasa a concursului de a doua zi. Toata lumea e convinsa ca etapa are particularitatile ei care trebuie identificate din vreme pentru a putea asigura prestatia dorita de toata lumea.
Probabil ca la fel au gandit si concurentii care au studiat toate particularitatile etapei. Au aflat astfel ca suntem insotiti de neinduratorul Gimmy...
asa incat si-au pregatit din vreme strategiile de aparare si protectie.
Inainte de a trece la vorbirea despre concurs, pentru ca v-am obisnuit cu imaginile "orasului pescaresc", hai sa vi-l arat si de aceasta data:
impreuna cu rada portului destinat arbitrilor.
Nu-i asa ca va simtiti putin emotionati? Nu trebuie sa recunoasteti cu voce tare. Dar macar vocea interioara se aude?
Sa facem o mica pauza si sa privim cu atentie vesta arbitrului APS, de culoare portocalie cu dungi reflectorizante. A fost aleasa asa pentru a fi recunoscuta de la distanta si pentru a nu crea confuzii. Va rog de asemenea sa priviti si la vesta de salvare, cu spatele rosu si fetele de culoare verde fosforescent, incheiata cu centuri negre. (poza e de la Valea Argovei, dar nu asta conteaza).
Acum inchipuiti-va ca, cel putin teoretic, in barca, arbitrul trebuie sa le poarte pe amandoua. Si o sepcuta colorata si un tricou in cine stie ce culoare.
Acest exercitiu de imaginatie isi are scopul lui, pentru ca, in continuare va reproduc, fara nicio interventie pe text, o povestire a colegului nostru Iancu.
"Ne pregateam de start, cred ca era in mansa a doua, iar plecarea se facea din mijlocul lacului, fara o balizare foarte buna a zonei de start. Ca de obicei, majoritatea concurentilor asteptau linistiti, la locurile lor, arbitrii le dadeau ocol, numai un concurent, mult in afara locului de start, parea a nu face nici un efort pentru a ajunge alaturi de ceilalti. L-am atentionat, politicos, o data, de doua ori, fara rezultat, iar a treia oara l-am anuntat ca urmeaza un avertisment. Omul se enerveaza instantaneu, si imi arunca un "papagalule" rastit, apoi incearca sa se alature concurentilor. M-am apropiat de barca lui, i-am comunicat ca a primit un avertisment pentru abuz verbal la adresa arbitrului, si am fluierat, alaturi de colegi inceputul mansei...
Dupa terminarea etapei, trebaluiam prin tabara, cand ma trezesc cu impricinatul langa mine, intinzandu-mi mana si cerandu-si scuze pentru incident. Omul, destul de in varsta de altfel, avusese o criza de sciatica, motorul ii facea probleme, din cauza durerilor nu putea folosi vaslele, iar insistenta mea l-a scos din sarite. Am cinstit impacarea cu un pahar de bere, fapt ce a devenit un obicei la revederile ulterioare, si am ramas prieteni, intalnindu-ne cu placere la concursurile urmatoare. Acum, ce o fi vrut sa spuna cu "papagalule", numai el stie! Noi am pus-o pe seama echipamentului multicolor de arbitraj si de atunci, ca si "curcanii", incercam sa facem "din porecla, un renume".
Ulterior incidentului am aflat ca "impricinatul" nu este altul decat Costi Camarasanu, unul dintre fondatorii, alaturi de regretatul Teo Peter, al celebrei trupe COMPACT, fiind primul "clapar" al acestui grup." Si bineinteles mare amator de pescuit la pastravi.
Va spuneam cu alta ocazie ca fiecare etapa are un moment al ei la care ne raportam. Acesta a fost momentul Colibitei iar de atunci, de fiecare data cand vrem sa ne tachinam ne apelam "mai papagalule"... Hony soit qui mal y pense!
Stiu ca asteptati sa va povestesc despre concurs. Ei bine, n-am s-o fac! Concursul acesta, ca si celelalte desfasurate pe lacurile montane in actuala editie a Turneului, a fost zgarcit in capturi. Totusi arbitri au avut ocazia sa masoare exemplare frumoase din ambele specii vizate de concurenti. Atat cleni cu o suta de ochi...
cat si pastravii care fac mandria apelor noastre de munte.
Asa incat nu e de mirare ca, din nou, presa a fost prezenta la concurs beneficiind de colaborarea arbitrilor.
Colibita a fost prima etapa unde a aparut o contestatie la decizia unui arbitru. Asa incat CTDA (Comisia Tehnica de Disciplina si Arbitraj) isi intra in atributii.
In urma analizei contestatiei, comisia de disciplina a mentinut decizia arbitrului dar asta are mai putina importanta. Important pentru noi este faptul ca aceasta contestatie ne reconfirma faptul ca participantii la concurs ne percep ca o componenta fireasca a angrenajului necesar bunei desfasurari a turneului.
Castigatorul concursului a fost cunoscutul creator de voblere si alte tipuri de naluci Eugen Cozma, surprins aici intr-un moment de relaxare.
sub privirile iscoditoare ale unui tanar admirator. Sincer sa fiu, nu stiu care dintre ei a fost cu adevarat castigatorul.
Una peste alta, a fost o etapa obositoare si oboseala inseamna foame iar foamea inseamna bucatarie. Iata ce frumos v-am adus unde am vrut. La bucataria de la Colibita! Si ce bucatarie...
Firma de catering angajata de organizatorul etapei, Esox Spinning Club Bistrita a impresionat prin profesionalism. Iar acest lucru a fost apreciat asa cum se cuvine de toti participantii.
Ca la orice concurs, la final s-au acordat premii castigatorilor si (deja stiti ce o sa spun, nu-i asa?) arbitri au fost acolo pentru a-i aplauda pe invingatori,
dar si pentru a-si primi diploma acordata de organizatori. De aceasta data Jean a fost cel care a primit felicitarile in numele arbitrilor participanti la concurs.
"Tin sa felicit arbitrii care inca o data au dat dovada de corectitudine. Prezenta nenumaratelor capturi masurate de 19,9 cm spun totul. Bravo APS ...si multumim!" L-am citat pe seful Comisiei de Disciplina si Arbitraj a LRS, Ovidiu Ristivan, din postarea de pe site-ul Ligii, in urma etapei de la Colibita. Iar pentru a nu exista confuzii, imi permit sa precizez ca este vorba despre pesti care au fost masurati dar nu au punctat, dimensiunea minima punctabila fiind de 20 cm. Ovidiu s-a numarat si el printre "beneficiarii" acestui tratament.
Colibita a fost o etapa in care arbitri au mai castigat in experienta, in autoritate si incredere. Dar mai important este ca au castigat cativa colegi noi cu experienta si... greutate. Iar roadele acestui castig se vor face simtite in etapa urmatoare. Adica la Belis.
Cu toata oboseala acumulata, despartirea de Colibita n-a fost tocmai usoara. Dar pana acasa e cale lunga si timpul putin. Asa ca... la drum!
Pentru echipa de arbitri a APS
Mihai Vinturache
Fotografii puse la dispozitie de
George Tomescu
Cristian Nedelcu
Constantin Ionescu
Esox Spinning Club Bistrita
In mod normal aici ar fi trebuit sa se termine materialul despre participarea arbitrilor APS la etapa de la Colibita a Turneului Aventuri la Pescuit. Dar m-a oprit un "ne sais quoi". De fapt... Ca privitor "din afara", neparticipant la concurs, am fost impresionat atat de fotografiile primite de la colegi cat mai ales de imaginile puse la dispozitie de Esox Spinning Club Bistrita pe un CD dedicat acestui concurs. Mi-am dat seama ca foarte putine dintre ele au loc intr-o narare seaca si prozaica.
M-am intrebat cati dintre voi, mergeti la pescuit doar pentru a trai emotia firului intins de pestele agatat la celalalt capat si pentru cati este mai importanta evadarea din cenusiul citadin. Oare cator dintre amatorii de pescuit ni se intampla adesea sa uitam motivul iesirii din casa abandonandu-ne in admiratia efemerelor tablouri create de natura?
Asa incat mi-am propus sa mai fac o incercare.
Ce ziceti de asta?
Etapa a III-a - COLIBITA
(Un alt fel de a privi acelasi lucru)
Pe un picior de plai...
Pe o gura de rai
Iata vin in cale,
Se cobor la vale
Trei turme de miei,
Cu trei ciobanei
Unu-i Moldovean,
Unu-i Ungurean
Si unu-i Vrancean...
Mari se vorbira
Ei se sfatuira
Pe l-apus de soare ...
Ca sa mi-l omoare
Pe cel Moldovean
Ca-i mai ortoman...
Dar cea Miorita
Cu lana plavita
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace...
- Miorita laie,
Laie, bucalaie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ti mai tace!
Ori iarba nu-ti place,
Ori esti bolnavioara,
Draguta Mioara?
- Dragutule bace!
Da-ti oile-ncoace
La negru zavoi,
Ca-i iarba de noi
Si umbra de voi...
(In ambele poze este acelasi minunat pastrav, la masurare si un minut dupa aceea.)
Stapane, stapane,
Iti cheama s-un cane
Cel mai barbatesc
Si cel mai fratesc...
Sa spui lui Vrancean
Si lui Ungurean
Ca sa ma ingroape
Aice pe-aproape
In strunga de oi,
Sa fiu tot cu voi;
In dosul stanii,
Sa-mi aud canii,
Aste sa le spui,
Iar la cap sa-mi pui
Fluieras de fag,
Mult zice cu drag!
Fluieras de os,
Mult zice duios!
Fluieras de soc,
Mult zice cu foc!
Vantul cand a bate
Prin ele-a razbate,
S-oile s-or strange
Pe mine m-or plange...
Sa le spui curat
Ca m-am insurat
Cu-o mandra craiasa,
A lumii mireasa;...
Soarele si luna
Mi-au tinut cununa;
Brazi si paltinasi
I-am avut nuntasi;
Preoti, muntii mari,
Paseri, lautari,
Pasarele mii,
Si stele faclii!
Si cate, alte si alte si alte minunate poze care ma fac sa ma intreb daca voi apuca vreodata sa vad toate frumusetile aflate la un deget de noi.
Schimbarea este binevenita, avand in vedere ca ne aflam la inceputul verii si doua zile petrecute pe apa, loviti de razele soarelui si de sus si de jos nu ar fi fost o placere prea mare pe niciunul din lacurile de campie. Aceasta programare a amanat intalnirea cu vipia verii. De fapt, avand in vedere racoarea diminetilor si serilor de munte, a obligat concurenti si arbitri deopotriva sa mai ramana o perioada in tovarasia hainelor groase.
Pe de alta parte, s-a considerat utila implicarea in acest turneu a unui numar cat mai mare de arbitri, pentru a permite acestora castigarea experientei necesare si nu in ultimul rand pentru consolidarea relatiilor interpersonale intre membrii corpului de arbitri. Iata de ce, si in echipa participanta la cea de a treia etapa au fost inclusi cativa membri noi.
Colibita nu e tocmai la o aruncatura de bat, astfel incat deplasarea pana acolo cu autoturismele personale a fost considerata si ineficienta si obositoare. Asa incat o analiza a posibilitatilor de deplasare conduce catre solutia inchirierii unui microbuz. Zis si facut, asa incat... la drum!
Drumul lung este un bun prilej de socializare si consolidare a relatiilor dintre arbitri. Iar aceasta oportunitate nu a fost ratata de participantii la etapa. Ca urmare intre glumele si degustarile din microbuz au fost stabilite opriri obligatorii pe traseu pentru dezmortirea oaselor...
sau pentru a da curs unei invitatii onorante pentru oricare dintre pescari. Avand cunostinta de trecerea echipei de arbitri a APS prin Targu Mures, domnul doctor in biologie Petru Burian, autor al unei carti de capatai pentru toti cei ce vor sa se documenteze in domeniul faunei piscicole romanesti, si-a exprimat rugamintea de a fi vizitat. O astfel de invitatie nu putea fi decat acceptata, asa incat iata-i pe colegii nostri ciocnind un pahar in compania domnului Burian. Sau, daca vreti altfel, a colegului nostru Peter.
Colibita ne primeste ca pe niste oaspeti mult asteptati, pentru a caror sosire s-a pregatit din timp.
Asa incat, plimbarea pe malul lacului nu putea decat sa ne incante oferindu-ne imagini ale acestui minunat loc in care vechiul incearca nostalgic sa faca fata
asaltului noului mod de viata, practic si dinamic.
Constatam astfel ca organizatorii au fost atenti la toate amanuntele. Deoarece locul de desfasurare a concursului este o apa publica, competitia a fost anuntata din vreme pentru a evita incurcaturile si reprosurile pescarilor amatori.
Odata ajunsi la destinatie este identificat locul in care urmeaza sa se stabileasca centrul social al viitoarei aventuri.
Spre surprinderea noastra constatam ca noul coleg Marius Rus (Ariston), de care abia ne despartisem la Valea Argovei, dupa ce scosese din lac un novac care nu incapea nici in fotografie de mare ce era, ne astepta cu cortul si pavilionul gata montate.
Era si normal sa fie asa intrucat se afla pe teren propriu, Marius fiind din Bistrita. Asa incat, la despachetarea multelor bagaje dispunem de un ajutor suplimentar.
Sunt convins ca cei care au fost atenti, au sesizat ca imediat dupa debarcarea din microbuz arbitri au intrat in tinuta oficiala. Si de asemenea sunt convins ca ati sesizat, in gramada de bagaje si tricolorul care ne-a insotit in multe din actiunile APS.
Ni s-a parut normal ca, dupa instalarea cartierului arbitrilor, una din primele actiuni intreprinse sa fie inmanarea carnetului de membru al APS noului nostru coleg din Bistrita. Desfasurata intr-un cadru festiv, ceremonia a impresionat in mod deosebit. In special pe doamna Rus.
Cum momentul trebuia sarbatorit corespunzator toata lumea s-a deplasat intr-un cadru adecvat pentru a se delecta cu o friptura de costita pregatita din timp.
Mi s-a parut ca nu ati inteles foarte bine. Nicio problema, am posibilitatea de a va oferii detalii suplimentare:
In sfarsit a venit momentul in care se trece la pregatirea minutioasa a concursului de a doua zi. Toata lumea e convinsa ca etapa are particularitatile ei care trebuie identificate din vreme pentru a putea asigura prestatia dorita de toata lumea.
Probabil ca la fel au gandit si concurentii care au studiat toate particularitatile etapei. Au aflat astfel ca suntem insotiti de neinduratorul Gimmy...
asa incat si-au pregatit din vreme strategiile de aparare si protectie.
Inainte de a trece la vorbirea despre concurs, pentru ca v-am obisnuit cu imaginile "orasului pescaresc", hai sa vi-l arat si de aceasta data:
impreuna cu rada portului destinat arbitrilor.
Nu-i asa ca va simtiti putin emotionati? Nu trebuie sa recunoasteti cu voce tare. Dar macar vocea interioara se aude?
Sa facem o mica pauza si sa privim cu atentie vesta arbitrului APS, de culoare portocalie cu dungi reflectorizante. A fost aleasa asa pentru a fi recunoscuta de la distanta si pentru a nu crea confuzii. Va rog de asemenea sa priviti si la vesta de salvare, cu spatele rosu si fetele de culoare verde fosforescent, incheiata cu centuri negre. (poza e de la Valea Argovei, dar nu asta conteaza).
Acum inchipuiti-va ca, cel putin teoretic, in barca, arbitrul trebuie sa le poarte pe amandoua. Si o sepcuta colorata si un tricou in cine stie ce culoare.
Acest exercitiu de imaginatie isi are scopul lui, pentru ca, in continuare va reproduc, fara nicio interventie pe text, o povestire a colegului nostru Iancu.
"Ne pregateam de start, cred ca era in mansa a doua, iar plecarea se facea din mijlocul lacului, fara o balizare foarte buna a zonei de start. Ca de obicei, majoritatea concurentilor asteptau linistiti, la locurile lor, arbitrii le dadeau ocol, numai un concurent, mult in afara locului de start, parea a nu face nici un efort pentru a ajunge alaturi de ceilalti. L-am atentionat, politicos, o data, de doua ori, fara rezultat, iar a treia oara l-am anuntat ca urmeaza un avertisment. Omul se enerveaza instantaneu, si imi arunca un "papagalule" rastit, apoi incearca sa se alature concurentilor. M-am apropiat de barca lui, i-am comunicat ca a primit un avertisment pentru abuz verbal la adresa arbitrului, si am fluierat, alaturi de colegi inceputul mansei...
Dupa terminarea etapei, trebaluiam prin tabara, cand ma trezesc cu impricinatul langa mine, intinzandu-mi mana si cerandu-si scuze pentru incident. Omul, destul de in varsta de altfel, avusese o criza de sciatica, motorul ii facea probleme, din cauza durerilor nu putea folosi vaslele, iar insistenta mea l-a scos din sarite. Am cinstit impacarea cu un pahar de bere, fapt ce a devenit un obicei la revederile ulterioare, si am ramas prieteni, intalnindu-ne cu placere la concursurile urmatoare. Acum, ce o fi vrut sa spuna cu "papagalule", numai el stie! Noi am pus-o pe seama echipamentului multicolor de arbitraj si de atunci, ca si "curcanii", incercam sa facem "din porecla, un renume".
Ulterior incidentului am aflat ca "impricinatul" nu este altul decat Costi Camarasanu, unul dintre fondatorii, alaturi de regretatul Teo Peter, al celebrei trupe COMPACT, fiind primul "clapar" al acestui grup." Si bineinteles mare amator de pescuit la pastravi.
Va spuneam cu alta ocazie ca fiecare etapa are un moment al ei la care ne raportam. Acesta a fost momentul Colibitei iar de atunci, de fiecare data cand vrem sa ne tachinam ne apelam "mai papagalule"... Hony soit qui mal y pense!
Stiu ca asteptati sa va povestesc despre concurs. Ei bine, n-am s-o fac! Concursul acesta, ca si celelalte desfasurate pe lacurile montane in actuala editie a Turneului, a fost zgarcit in capturi. Totusi arbitri au avut ocazia sa masoare exemplare frumoase din ambele specii vizate de concurenti. Atat cleni cu o suta de ochi...
cat si pastravii care fac mandria apelor noastre de munte.
Asa incat nu e de mirare ca, din nou, presa a fost prezenta la concurs beneficiind de colaborarea arbitrilor.
Colibita a fost prima etapa unde a aparut o contestatie la decizia unui arbitru. Asa incat CTDA (Comisia Tehnica de Disciplina si Arbitraj) isi intra in atributii.
In urma analizei contestatiei, comisia de disciplina a mentinut decizia arbitrului dar asta are mai putina importanta. Important pentru noi este faptul ca aceasta contestatie ne reconfirma faptul ca participantii la concurs ne percep ca o componenta fireasca a angrenajului necesar bunei desfasurari a turneului.
Castigatorul concursului a fost cunoscutul creator de voblere si alte tipuri de naluci Eugen Cozma, surprins aici intr-un moment de relaxare.
sub privirile iscoditoare ale unui tanar admirator. Sincer sa fiu, nu stiu care dintre ei a fost cu adevarat castigatorul.
Una peste alta, a fost o etapa obositoare si oboseala inseamna foame iar foamea inseamna bucatarie. Iata ce frumos v-am adus unde am vrut. La bucataria de la Colibita! Si ce bucatarie...
Firma de catering angajata de organizatorul etapei, Esox Spinning Club Bistrita a impresionat prin profesionalism. Iar acest lucru a fost apreciat asa cum se cuvine de toti participantii.
Ca la orice concurs, la final s-au acordat premii castigatorilor si (deja stiti ce o sa spun, nu-i asa?) arbitri au fost acolo pentru a-i aplauda pe invingatori,
dar si pentru a-si primi diploma acordata de organizatori. De aceasta data Jean a fost cel care a primit felicitarile in numele arbitrilor participanti la concurs.
"Tin sa felicit arbitrii care inca o data au dat dovada de corectitudine. Prezenta nenumaratelor capturi masurate de 19,9 cm spun totul. Bravo APS ...si multumim!" L-am citat pe seful Comisiei de Disciplina si Arbitraj a LRS, Ovidiu Ristivan, din postarea de pe site-ul Ligii, in urma etapei de la Colibita. Iar pentru a nu exista confuzii, imi permit sa precizez ca este vorba despre pesti care au fost masurati dar nu au punctat, dimensiunea minima punctabila fiind de 20 cm. Ovidiu s-a numarat si el printre "beneficiarii" acestui tratament.
Colibita a fost o etapa in care arbitri au mai castigat in experienta, in autoritate si incredere. Dar mai important este ca au castigat cativa colegi noi cu experienta si... greutate. Iar roadele acestui castig se vor face simtite in etapa urmatoare. Adica la Belis.
Cu toata oboseala acumulata, despartirea de Colibita n-a fost tocmai usoara. Dar pana acasa e cale lunga si timpul putin. Asa ca... la drum!
Pentru echipa de arbitri a APS
Mihai Vinturache
Fotografii puse la dispozitie de
George Tomescu
Cristian Nedelcu
Constantin Ionescu
Esox Spinning Club Bistrita
In mod normal aici ar fi trebuit sa se termine materialul despre participarea arbitrilor APS la etapa de la Colibita a Turneului Aventuri la Pescuit. Dar m-a oprit un "ne sais quoi". De fapt... Ca privitor "din afara", neparticipant la concurs, am fost impresionat atat de fotografiile primite de la colegi cat mai ales de imaginile puse la dispozitie de Esox Spinning Club Bistrita pe un CD dedicat acestui concurs. Mi-am dat seama ca foarte putine dintre ele au loc intr-o narare seaca si prozaica.
M-am intrebat cati dintre voi, mergeti la pescuit doar pentru a trai emotia firului intins de pestele agatat la celalalt capat si pentru cati este mai importanta evadarea din cenusiul citadin. Oare cator dintre amatorii de pescuit ni se intampla adesea sa uitam motivul iesirii din casa abandonandu-ne in admiratia efemerelor tablouri create de natura?
Asa incat mi-am propus sa mai fac o incercare.
Ce ziceti de asta?
Etapa a III-a - COLIBITA
(Un alt fel de a privi acelasi lucru)
Pe un picior de plai...
Pe o gura de rai
Iata vin in cale,
Se cobor la vale
Trei turme de miei,
Cu trei ciobanei
Unu-i Moldovean,
Unu-i Ungurean
Si unu-i Vrancean...
Mari se vorbira
Ei se sfatuira
Pe l-apus de soare ...
Ca sa mi-l omoare
Pe cel Moldovean
Ca-i mai ortoman...
Dar cea Miorita
Cu lana plavita
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace...
- Miorita laie,
Laie, bucalaie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ti mai tace!
Ori iarba nu-ti place,
Ori esti bolnavioara,
Draguta Mioara?
- Dragutule bace!
Da-ti oile-ncoace
La negru zavoi,
Ca-i iarba de noi
Si umbra de voi...
(In ambele poze este acelasi minunat pastrav, la masurare si un minut dupa aceea.)
Stapane, stapane,
Iti cheama s-un cane
Cel mai barbatesc
Si cel mai fratesc...
Sa spui lui Vrancean
Si lui Ungurean
Ca sa ma ingroape
Aice pe-aproape
In strunga de oi,
Sa fiu tot cu voi;
In dosul stanii,
Sa-mi aud canii,
Aste sa le spui,
Iar la cap sa-mi pui
Fluieras de fag,
Mult zice cu drag!
Fluieras de os,
Mult zice duios!
Fluieras de soc,
Mult zice cu foc!
Vantul cand a bate
Prin ele-a razbate,
S-oile s-or strange
Pe mine m-or plange...
Sa le spui curat
Ca m-am insurat
Cu-o mandra craiasa,
A lumii mireasa;...
Soarele si luna
Mi-au tinut cununa;
Brazi si paltinasi
I-am avut nuntasi;
Preoti, muntii mari,
Paseri, lautari,
Pasarele mii,
Si stele faclii!
Si cate, alte si alte si alte minunate poze care ma fac sa ma intreb daca voi apuca vreodata sa vad toate frumusetile aflate la un deget de noi.
