Scolarizare copii si tineret 2010

Dupa lungi eforturi, zeci de telefoane, mii de vizualizari ale site-urilor despre starea vremii, pe ultima suta de metrii am reusit sa ne adunam (atatia cati au putut sa vina) la Greaca Cercani, balta la care accesul este ceva mai facil in conditii de ploaie. Ii multumim pentru intelegere prietenului nostru George Mihaila care, desi avea balta ocupata, ne-a inteles si a acceptat sa ne campam pe "coada baltii".
La startul etapei a 3-a a cursului s-au prezentat 6 temerari care si-au convins parintii si pritenii ca ploaia nu este un motiv temeinic de a ramane in fata televizorului sau calculatorului.
Asadar, sambata dimineata am ajuns pe balta exact cand a incetat o repriza buna de ploaie, sub privile uimite ale pescarilor prezenti care nu pricepeau ca cauta 6 masini (cu copii, neveste, catei etc.) pe vremea aia, la ora aia si acolo.
Am reusit sa ne campam si sa intindem pavilioanele, pentru ca o noua repriza de ploaie sa amane pescuitul propriu zis cu cateva zeci de minute.
Dar copii aveau ce face, fiecare primind cate o galetusa si o punga de nada. De data aceasta, fiecare si-a facut nada cum s-a priceput.
Pana la pranz s-a desfasurat o "sedinta de antrenament" liber.
Dupa pauza de pranz si o supa calda, s-a refacut "stocul" de nada din galetuse si s-a pornit prima mansa a concursului.
Timp de doua ore cei mici au pescuit sub atenta indrumare a "profesorilor": George Ene, Laurentiu, Marinel ... Ca in orice concurs, hazardul locului (cu toate ca si le-au ales singuri) si-a spus cuvantul. Dar si dorinta de a prinde peste a fost puternica, iar la "intermediar" pe primele locuri au fost incepatorii incepatorilor aflati la primele tentative de a tine o undita in mana si de a nadi "ca la carte". In prima mansa s-a prins numai rosioara ca bricheta, dar cantitatile mari de nada aveau sa-si spuna cuvantul abia a doua zi, cand pestii parca au crescut peste noapte, le-au crescut si mustati si s-au transformati in niste minunati ciortanei.
Daca seara si prima parte a noptii a plouat usor dar aproape constant, spre dimineata a venit potopul. Cateva ore de ploaie torentiala cu pauze de doua - trei minute. La un moment dat ne luasem gandul de la pescuit si ne uitam daca putem strange tabara sau sunam pe la servicii dupa ceva zile de concediu.
Insa Cel de Sus a fost de partea copiilor si a noastra. Pe la 8 nu numai ca a stat ploaia, dar s-a si inseninat putin, iar copii, cu noroiul pana la glezne, au trecut rapid la mansa a doua, micul dejun fiind servit de mamici in standuri.
Asa cum spuneam, nada si-a spus cuvantul, iar ciortanicile prinse la undita au facut deliciul diminetii. Si de data aceasta, seriozitatea si concentrarea au stabilit clasamentul final. Doi din trei premianti sunt (sau mai bine zis, erau) super-incepatori.
Ar mai fi multe de spus dar ii mai astept si pe ceilalti cu povesti.
Nu pot sa inchei fara sa-i felicit pe toti participantii care s-au prezentat la toate cele trei etape ale scolarizarii, dar mai ales pe castigatorii de ieri.
S-a vazut clar ca unii dintre ei sunt "contaminati" ireversibil cu virusul pescuitului.
Le multumesc, de asemnea, parintilor pentru efortul facut, lui Vijelie pentru lectiile si povestile minunate, lui Radu Boloca pentru materiale si, nu in ultimul rand, le multumesc prietenilor din APS pentru ajutorul dat la locul faptei sau pe parcurs: Marinel, Laur, George Ene, Gimmy, Ionut si CD-ului in ansamblu pentru idei si sprijin.


Impresii George Ene.
Trebuie sa recunosc ca experienta aceasta a fost unica. Am fost profesor, dar la tineri copti, nu la copii de varsta celor din acest sfarsit de saptamana.
O prima problema era ca nu ne cunosteam. Apoi, sfaturi (nu lectii ca ar fi prea pretentios) despre pescuit am dat atat cat m-am priceput, constient fiind ca mai am multe de invatat in domeniu. Cele mai complicate explicatii pe care a trebuit sa le dau si sa le sustin cu argumente au fost cele privind necesitatea eliberarii pestilor, rabdarea pescarului si placerea pescuitului, atractia mediului natural al malului de lac si linistea ce trebuie pastrata in fata unditei, a apei, a pestelui, a vecinului, a pasarilor, a ploii, a campului verde. Nu in ultimul rand a fost - cred, pentru toti cei prezenti- curajul de a infrunta cu buna stiinta (informati fiind) capriciile vremii.
Si pentru ca nu am laudatori, o fac singur: invatacelul meu Alex a castigat concursul. Va multumesc pentru aplauze si va rog sa repetam cat mai curand marea indrazneala.
Fire zvapaiate si celor mici si celor mari!

Impresii Laurentiu Catana
Ultima etapa a cursului de pescuit pentru copii a fost, intr-adevar, o proba de induranta.A fost uimitor sa vezi cativa copii rezistand in ploaie si noroi pe marginea baltii doar pentru bucuria de a scoate un peste din apa.Ma uitam cu groaza la Gimmy care avea noroi si pe urechi si ma gandeam ce va urma la sosirea acasa(spalat catel si tot interiorul masinii),dar toate grijile le uitam vazand cei cativa copii care nu se dezlipeau de malul apei,numai pentru a prinde un pestisor cat bricheta.Vazandu-i cum tin intr-o mana undita si in cealalta felia de paine,parca nu-mi venea sa cred.Dar toate acestea capatau o explicatie atunci cand vedeai bucuria din privirile lor atunci cand scoteau pestele din apa si apoi ii redau libertatea.Aproape ca uitasem ca si eu ma bucuram la fel la varsta lor.Intr-un cuvant,a fost frumos, desi a fost greu.Si,se pare,lumea pescarilor s-a inbogatit cu cativa copii pasionati care, in curand, vor deveni tineri pescari cu experienta si vor duce mai departe pasiunea pentru pescuit si natura.

P.S. Pozele vor fi la Galeria APS cit de curind.