Asociatia Pescar Sportiv Articole Utile
Greaca - Cercani
Tipuri de pesteDespre viermusiCataloage OnlineCULINARERevisteMomeli si nadeMeteosensibilitateaVazul la pestiPesti mai putin cunoscutiCarti Specialitate
Balti
Lacul Vlasia 2Lacul BalotestiLacul Balastiera ClinceniLacul Afumati 4Lacul AfumatiLacul Stolnici 1 si 2Lacul Darvari
Foto & VideoVazul la pesti
articol de Dr.biol. Petru Burian
(vezi galeria foto a articolului)
I. Alcatuirea organului vizual
*** Globul ocular
Fig. 1.
La pesti, alcatuirea globului ocular este foarte asemanatoare cu al vertebratelor terestre, deosebirile constand in:
- cristalinul este sferic, rigid si nu-si poate modifica forma.
- orificiul pupilar este larg si permite iesirea in afara a unei parti a cristalinului.
- reglarea claritatii imaginii, functie de distanta, se realizeaza prin deplasarea inainte-inapoi a cristalinului, cu ajutorul muschilor suspensori.
- sfericitatea cristalinului, determina miopia la pesti.
Prin urmare, oricat de limpede ar fi apa, pestii de apa dulce nu vad la distante mai mari de aprox. 10-12m. O parte a cristalinului iesind prin orificiul pupilar rezulta un camp vizual larg, de aprox. 180°, respectiv o vedere aproape circulara (fig. 2.).
Cele doua campuri vizuale laterale, se suprapun in zona anterioara capului realizandu-se vederea binoculara si spatiala in sectorul de suprapunere de aprox. 20-30°, intrucat obiectul vizat este vazut cu ambii ochi (fig. 3.)
Din cauza “efectului oglinda” al suprafetei apei si a legilor reflexiei, pestii pot vedea lumea din afara apei doar printr-o “fereastra circulara” a carei extindere maxima este limitata de un unghi de 98°. Toate tintele aflate in afara unghiului de 98° si situate in afara apei, NU sunt vazute datorita efectului oglinda (fig. 4.).
Prin urmare, in situatia prezentata in fig. 5. pestele vede toate tintele din apa, undita si copacul, dar NU vede pescarul care se afla sub limita unghiului de 98°. Acest lucru e bine de stiut cand pescuim din barca sau de pe maluri inalte, stiind ca unii pesti, mai ales cei rapitori, au o vedere foarte buna, simtul vazului avand rol important in capturarea hranei. De asemenea o serie de pesti pasnici, desi au o vedere mai slaba, reactioneaza la stimulii optici prin reactii de aparare (fuga). Ei intra in categoria pestilor “speriosi”, care in cazul apelor limpezi pot vedea pescarul de pe mal si se refugiaza spre larg sau spre ape adanci. Prin urmare, statul in picioare si deplasarile pe malul apei pot diminua sansele de reusita ale pescarului.
II. Perceperea culorilor
*** Sa ne reamintim
- vedere in culori (vedere cromatica) – capacitatea ochiului de a sesiza lungimile de unda ale luminii prin receptori specifici (celulele cu conuri si bastonase) si de a discerne diferentele de lungime de unda si culorile care le corespund, la nivelul sistemului nervos central.
- vedere fotopică – are loc cand nivelul de iluminare este ridicat, celulele cu conuri, din retina, sunt principalii receptori => vederea cromatica este functionala.
- vedere scotopică – vedere in conditii de iluminare slaba, celulele cu bastonase sunt principalii receptori => culorile nu pot fi distinse.
- culorile de avertizare – frecvente in mediul marin, practic inexistente in fauna piscicola a apelor continentale.
- culorile nuptiale – frecvente atat la pestii marini cat si la cei dulcicoli.
Pentru simplificare vom face abstractie de ultimele doua fenomene, existenta lor certificand in unele cazuri, exact subiectul pe care-l vom aprofunda in cele ce urmeaza.
*** In ce masura percep pestii culorile ?
A fost o vreme cand s-a considerat ca majoritatea pestilor nu au capacitatea de a percepe culorile.
Cercetari recente au demonstrat insa contrariul, in cazul multor specii de pesti.
Cert este, ca majoritatea lor poseda elementele anatomo-fiziologice necesare vederii cromatice (celulele cu conuri), iar in cazul pestilor dulcicoli, cu hranire diurna, dominante numeric sunt celulele cu conuri, in timp ce la speciile cu hranire nocturna dominante sunt celulele cu bastonase.
Daca in retina ochiului uman exista 3 tipuri de celule cu conuri (pt. rosu, verde si albastru), la caras sunt 4 (pt. rosu, verde, albastru si ultraviolet), iar la alte specii de pesti numarul si tipul acestor receptori variaza intre limite largi. Rezulta ca pestii au capacitatea vederii colorate, o conditie obligatorie fiind insa prezenta unei cantitati minime de lumina.
De mentionat totusi ca simpla prezenta a receptorilor pt. culoare, nu certifica capacitatea unui peste de a face si diferenta intre culori diferite. In cazul pestilor, aceasta capacitate se studiaza prin cercetari experimentale, prin elaborarea unor reflexe conditionate, legate de culori diferite.
Deoarece nu toate speciile de pesti au fost testate in acest sens, nu putem vorbi de concluzii general valabile pt. toti pestii.
Concluzia majoritar acceptata este ca vederea in culori este o trasatura caracteristica pestilor care traiesc in ape cu adancime relativ mica, unde vederea cromatica are rol important in diferentierea diferitelor elemente de hrana in raport cu fundalul.
Fundalul, in cazul pestilor, poate fi substratul (de culoare gri-maslinie pana la verde) sau masa apei. Privind in directie orizontala intr-o apa curata, pt. om, fundalul (masa apei) are o culoare palida, argintie-albastra. Intr-o apa bogata in alge acelasi fundal apare galben-verzui, in timp ce in apele tulburi sau al mlastinilor este brun-rosiatic => apa si caracteristicile sale „optice” trebuie avute de asemenea in vedere, atat din p.d.v. al pestelui cat si al pescarului, multe caracteristici ale luminii incidente modificandu-se la trecerea ei prin apa.
*** Cateva caracteristici de baza, ale luminii naturale
- lumina „alba” este de fapt o insumare de unde „colorate”, fiecareia corespunzandu-i o anumita lungime de unda;
- spectrul luminii albe contine urmatoarele culori (in ordinea descrescatoare a lungimii lor de unda): rosu, oranj, galben, verde, albastru, indigo si violet (ROGVAIV-ul de la scoala);
- cand patrunde in apa, lumina este descompusa in lungimile de unda componente (culori), care ajung la adancimi diferite functie de lungimea lor de unda si caracteristicile apei;
- in conditiile unei ape „ideale” culoarea rosie este total absorbita in primii 3-7m; oranjul patrunde pana la 10-13m; culoarea galbena pana la 20-23m, in timp ce culorile verde si albastru raman vizibile pana la adancimea la care reuseste sa patrunda lumina.
- intrucat cantitatea totala de lumina incidenta scade odata cu adancimea, o artificiala galbena va fi perceputa tot galbena la 17m, dar mai putin "stralucitoare" ca la 7m, in timp ce rosul poate fi vizibil la 5m (intr-o apa clara) sau „culoarea rosie” poate sa „dispara” la doar 1,5m intr-o apa foarte tulbure.
Sa luam ca exemplu un lac adanc, cu apa limpede, intr-o zi cu cer senin:
- la aprox. 3m adancime, 60% din lumina totala incidenta este absorbita, inclusiv mare parte a „culorii” rosu;
- la 10m adancime, 85% din lumina totala + "culorile" rosu, oranj si galben au fost total absorbite;
In consecinta, pt. un peste, artificiala rosie va apare gri la 3m adancime, apoi albastruie la 10-12m si in final neagra, pe masura ce artificiala se scufunda si „culorile” sunt absorbite.
Fenomenul absorbtiei sau al "filtrarii culorilor" se manifesta si in plan orizontal => aceasi artificiala rosie va fi perceputa ca fiind gri la 3m distanta; in mod similar si restul culorilor se modifica direct proportional cu distanta fata de pestele vizat.
In apa tulbure, cu o transparenta de aprox. 2m, vor penetra culorile oranj, verde si rosu, iar intr-o apa mâloasa va patrunde doar culoarea rosie (lungimea de unda cea mai mare), restul luminii fiind reflectata de particulele aflate in suspensie.
Prin urmare o anumita culoare va fi perceputa ca tare doar daca spectrul luminii incidente contine lungimea de unda corespunzatoare ei, iar aceasta este reflectata catre ochiul pestelui. Devine astfel evident ca adancimea la care se afla, sau distanta fata de peste, afecteaza vizibilitatea si culorile unei artificiale.
La toate acestea se mai adauga natura suspensiilor si faptul ca spectrul luminii diurne variaza in cursul zilei: de exp. dimineata si seara contine mai mult rosu, deci in aceaste perioade ale zilei, culorile rosu, portocaliu si maro vor fi mai vizibile.
Cantitatea de lumina variaza de asemenea in cursul zilei, fiind decelabile trei nivele:
1. lumina putina – de la prima boare de lumina pana la rasaritul soarelui;
2. lumina medie – de la rasarit si pana ce soarele urca la 20° deasupre orizontului;
Cele 20° se determina astfel: bratul intins la nivelul ochiului, degetul mijlociu la orizontală pe linia orizontului, degetul aratator ridicat la maximum. Daca soarele se afla in spatiul delimitat de cele doua degete => perioada de lumina medie.
3. lumina intensa – in cea mai mare parte a zilei, dupa ce soarele s-a ridicat peste orizont la mai mult de 20°.
Dupa ce lumina patrunde in apa, intensitatea ei descreste rapid, iar culorile se modifica in urma fenomenului de atenuare, care este rezultatul difuziei (dispersiei) si al absorbtiei.
- Difuzia luminii – este cauzata de prezenta in apa a particulelor in suspensie, de natura lor, fiind direct proportionala cu cantitatea acestora. Difuzia este deci principala cauza a obscuritatii subacvatice => in apa tulbure sau bogata in plancton lumina va patrunde la adancimi mai mici decat intr-o apa limpede. Fenomenul este binecunoscut fotografilor subacvatici care-l contracareaza prin folosirea filtrelor rosii ce atenueaza „efectul de negura”.
- Absorbtia – (cel mai important fenomen d.p.d.v. al pescuitului cu momeli colorate) este consecinta convertirii unei parti a luminii incidente in caldura (cedata apei) si/sau "consumarea" ei in procesul fotosintezei. Intenstatea absorbtiei este direct proportionala cu lungimea de unda a culorilor => culorile cu lungimi de unda mari (rosu si oranj) sunt primele absorbite, deci vor patrunde la adancimi mult mai mici decat culorile cu lungimi de unda mai scurte (verde, albastru si violet).
Sa nu uitam totodata ca din totalul spectrului luminii albe, pescarul percepe doar gama "spectrului vizibil" ochiului uman (ROGVAIV-ul), in care lungimile de unda cele mai mari revin culorilor rosu si oranj, iar cele mai scurte pt. verde, albastru si violet, in timp ce multi pesti, cu vedere in ultraviolet, pot vedea si culori invizibile ochiului uman. In plus, multi pesti au simtul vederii dezvoltat, dar nici pe departe la fel de sensibil ca simtul olfactiv, capacitatea de a percepe vibratiile (prin linia laterala) sau sunetele. In cazul pestilor, sesizarea prazii se realizeaza in prima faza prin auz si/sau miros, vazul fiind determinant doar in faza finala a atacului. Majoritatea pestilor pot vedea in conditii de lumina putina sau ape tulburi, dar putini pot vedea la distanta mare, miopia fiindu-le caracteristica prin insasi alcatuirea globului ocular.
Prin urmare putem concluziona:
in cazul pestilor, gradul de dezvoltare al vederii cromatice depinde de mediul lor de viata.
De exemplu:
- in cazul pestilor pelagici, din mediul marin, dominanta este perceperea culorii albastre, aceasta fiind culoarea (lungimea de unda) care penetreaza cel mai adanc in apa, la care se mai adauga culorile alb si negru; celelalte culori sunt cvasi absente sau incidentale.
- pestii litorali si majoriatea pestilor de apa dulce au de regula o buna vedere cromatica; d.p.d.v. evolutiv, acest lucru nu este surprinzator avand in vedere faptul ca apele litorale si cele interioare fiind putin adanci sunt in general bine iluminate, deci "colorate".
Experimentele au demonstrat de exp. ca Pastravul curcubeu si Somonul de pacific au o vedere cromatica asemanatoare omului, in timp ce Pastravul indigen (brown trout) isi poate focaliza vederea pe obiecte apropiate sau indepartate, in acelasi timp, putand diferentia clar diferite culori aflate la diferite distante. S-a demonstrat de asemenea ca pe masura ce intensitatea luminii incidente scade, ochiul pestilor trece pe mecanismele vederii scotopice, conditie in care culorile nu mai sunt percepute ca atare.
Nu vom uita insa faptul ca vederea pestilor este mult mai performanta in conditii de intuneric decat vederea umana, majoritatea hranindu-se curent si in cele mai intunecoase nopti; de fapt multe specii de talie mare se hranesc in mod predilect noaptea, cand factorii de stress sunt mai putin frecventi.
*** Culorile intense si stralucitoare
În cazul speciilor cu hranire oportunista (exp. Stiuca, Pastravul, Somonul, etc.), cercetarile au aratat ca "artificialele" intens colorate, stralucitoare sau fluorescente, care contrasteaza puternic in raport cu fundalul pot fi dosebit de atractive.
Sa nu uitam insa ca in cazul pastravului (care are un mod de hranire f. selectiv), dar si in cazul majoritatii rapitorilor, culoarea este doar unul din cei 4 stimuli de baza care declanseaza "atacul" (ceilalti 3 fiind marimea, forma si "comportamentul").
*** Culorile negru, auriu si argintiu
Culoarea neagra este bine perceputa datorita conturului clar in raport cu fundalul, in timp ce auriul sau argintiul reflecta puternic lumina => la adancimi mai mari de 5m, unde cantitatea de lumina disponibila scade brusc "artificialele" puternic reflectante devin mai eficiente, capacitatea de diferentiere a culorilor fiind mult diminuata.
Pt. comparatie, in cazul omului cand cantitatea de lumina este mai mica de 1 lux (echivalentul unei nopti instelate, fara luna) toate culorile sunt percepute ca diferite nuante de gri.
*** Culorile fluorescente
Culorile fluorescente (nu exista in natura, fiind artificial create) maresc vizibilitatea, respectiv distanta pana la care sunt vizibile. Se considera fluorescente acele culori care devin stralucitoare cand sunt expuse la lumina cu lungimi de unda mai scurte.
De exp. culoarea galben fluorescent, apare ca si galben stralucitor cand este expusa la lumina albastra, verde sau ultravioleta (UV). In schimb, la lumina rosie, fluorescenţa dispare.
Datorita acestei proprietati particulare, artificialele colorate cu culori fluorescente isi schimba in mai mica masura culoarea, cand sunt "purtate" in ape adanci.
Deoarece lumina ultravioleta este mai abundenta dimineata, seara si in zilele noroase (mohorate) rezulta ca artificialele fluorescente sunt mai vizibile si "prinzatoare" in aceste situatii. In contrast, in zilele puternic insorite efectul lor scade, iar in absenta luminii fluorescenta nu se manifesta.
Fiind demonstrat ca culorile fluorescentele sunt vizibile de la distante mai mari decat culorile naturale => artificialele fluorescente sunt mai atractante, avand "lungime de unda" mai mica decat culorile naturale din apa. De exp. intr-o apa verzuie, culorile fluorescente cele mai stralucitoare vor fi: verde sau "chartreuse" (verde-galbui).
Sa nu uitam insa ca oricat de "minunate" ar fi culorile fluorescente, majoritatea artificialelor astfel colorate vor fi putin eficiente, in cazul rapitorilor puternic specializati pe un anumit tip de prada, deoarece este putin probabil ca prada naturala sa posede culori asemanatoare.
*** Cat de precis pot diferentia pestii nuantele aceleasi culori ?
Experientele axate pe hranire, au demonstrat urmatoarele:
Pastravii
1 - pot face diferenta intre 4-5 nuante ale aceleiasi culori, dar numai in gama de la palid la intunecat;
2 - pot face, de exemplu, diferenta intre maro si masliniu;
3 - vad si in domeniul ultraviolet, deci pot vedea si culori invizibile omului;
4 - nu deosebesc nuantele apropiate ale nici unei culori.
D.p.d.v. al comportamentului de hranire, aceasta slaba capacitate de diferentiere intre nuante foarte apropiate este explicabila:
- elementele de hrana difera intr-o gama foarte larga de culori si nuante;
- in cazul hranirii pe criterii cromatice foarte selective, o parte a hranei s-ar pierde.
S-a constatat de asemenea ca artificialele mai intens colorate decat modelul natural sunt deseori mai atractive. O explicatie ar fi ca insectele vizate de pastrav pot fi multicolore, iar una din culori poate avea efect dominant.
Bibanii
- cornea lor filtreaza "culoarea albastra", in retina lor fiind receptori doar pt. culorile verde si rosu; totusi ei percep si culoarea albastra in urma stimularii diferentiate a celor doi receptori existenti.
- culoarea rosie este bine perceputa, vederea ei fiind conditionata insa de anumiti factori, printre care fundalul are un rol insemnat. Descoperirea pigmentului retinian porfiropsina, explica de fapt capacitate a lor crescuta de a vedea in domeniul infra-rosu, comparativ cu alti pesti.
- s-a demonstrat de asemenea vederea buna a acestor pesti in apele tulburi, doar salaul depasindu-i din acest p.d.v.; acest fapt le confera un avantaj fata de "speciile prada" caracterizate prin miopie, mai ales in perioadele cu lumina rosiatica din zori, din amurg si in situatiile de "apa colorata", conditii in care bibanii vaneaza in modul cel mai activ.
Folosirea mai mult a vederii, comparativ cu alte simturi, explica si de ce bibanii vaneaza foarte rar dupa lasarea intunericului.
Alte specii
Literatura stiintifica, din pacate, este foarte saraca in date referitoarea la tema noastra (perceperea culorilor) si desi m-am straduit, nu am putut realiza o selectie pe specii de pesti, cu informatii certificate stiintific.
Ca idei generale voi aminti urmatoarele concluzii, cu cea mai larga recunoastere:
- in cazul pestilor "pasnici" idea generala este ca au o vedere cromatica, de regula slab dezvoltata. Aceasta caracteristica a lor este cu atat mai accentuata cu cat sunt mai adaptate la viata in apele adanci, unde mirosul, gustul, perceperea stimulilor chimici, etc. sunt simturile cele mai dezvoltate si "avantajoase" d.p.d.v. al hranirii.
- in cazul pestilor rapitori, vederea este de regula bine dezvoltata, cu exceptia speciilor "de apa adanca" (somnul de exp.). Deoarece traiesc in medii de regula slab luminate, iar unele specii vaneaza mai ales dimineata, seara sau noaptea, vederea cromatica are rol secundar. Prin urmare aceasta capacitate a lor a fost putin cercetata.
- producatorii de "artificiale" se intrec insa in ofertarea modelelor multicolore, prezentate ca "minuni ale eficientei" desi numerosi cercetatori afirma ca ele sunt colorate mai mult pt. "ochiul si placerea pescarilor". Deoarece pestii rapitori "nu au dat o declaratie clarificatoare in acest sens", va propun site-ul de mai jos, unde puteti alege diversele artificiale in functie de speciile de pesti pe care vreti sa-i prindeti.
http://www.mepps.com/lure_selection_guide/
*** Efectul de atractie – respingere al culorilor
Capacitatea unor culori de a atrage sau de a respinge pestii de interes sportiv, a preocupat deopotriva pescarii si cercetatorii. Inexistenta unor raspunsuri general valabile i-a determinat pe cei din urma sa experimenteze:
- in cazul Ghidrinului (Gasterosteus aculeatus) de exp., in perioada de reproducere, cand masculii au zona abdominala colorata in rosu stralucitor, acestia devien foarte agresivi la vederea pestilor artificiali cu abdomenul rosu stralucitor, in timp ce artificialele cu abdomenul umflat (asemanatoare femelelor cu icre) sunt foarte atractive. Mai mult, orice forma colorata in rosu, deplasata in fata acvariului, declanseaza agresivitatea.
- s-a constatat de asemenea ca majoritatea pestilor de interes sportiv-recreativ isi detecteaza prada pe baza contrastului dintre artificiala si diferitele culori ale fundalului. Gradul de perceptie al contrastului (inclusiv reactia) difera insa functie de: perioada din zi, tipul substratului, transparenta apei, starea vremii (cer noros sau senin) si chiar de perioada anului.
*** Lumina polarizata
Cercetari recente au demonstrat ca numerosi pesti au capacitatea de a percepe si lumina polarizata. Omul nu are aceasta capacitate, dar o poate compensa prin folosirea ochelarilor polarizanti. Acestia blocheaza undele luminoase orizontale, reflectate de suprafata apei, lasand cale libera doar undelor reflectate in plan vertical => diminuarea efectului de "stralucire a apei" atat de obositoare ochiului, in zilele insorite.
Desi nu se cunosc inca toate avantajele perceperii luminii polarizate de catre pesti, unele pot fi deduse:
- ajuta la orientare, in timpul migratiilor;
- contribuie la mentinerea lor in carduri compacte, cu indivizii apartinatori aceleiasi specii;
- intrucat lumina reflectata de suprafata apei dar si de solzii pestilor este polarizata => pestii capabili de vedere polarizata au un avantaj suplimentar in detectarea prazii;
- vederea polarizata mareste contrastul dintre o prada aproape transparenta si fundal, facand-o mai vizibila;
- stiind ca in zori si in amurg cantitatea de lumina polarizata este mai mare, se poate explica de ce unii rapitori se hranesc mult mai agresiv in aceste perioade ale zilei;
*** Cateva concluzii
Cercetarile prof. Hill (Oklahoma State University) au dus la inventarea "selectorului de culori". Cu ajutorul lui pescarii pot sa aleaga culoarea optima a artificialei, prin imersarea selectorului la adancimea la care se va pescui, urmata de citirea codului culorii dominante la respectiva adancime. Desi aparatul s-a dovedit eficient, prea putini pescari sportivi apeleaza la el, fie din cauza costului fie din dorinta de a nu "tehniciza" excesiv o pasiune plina de suspans.
Din prezenta "vorbire" pot fi concluzionate urmatoarele reguli, utile pescarilor sportivi:
1. se va avea in vedere ce culori ale artificialei vor fi cele mai vizibile la adancimea la care vom pescui; de exp. daca rosul este prima culoare absorbita, iar albastrul ultima => o artificiala albastra va fi mai vizibila in cazul unui pescuit la adancime.
2. la alegerea unei "muste artificiale umede" colorate, vom alege modelul cu culorile cele mai apropiate cu ale originalului scufundat in apa (la adancimea la care pescuim) si nu cu aspectul originalului in aer. Iata de ce deseori, doua artificiale colorate diferit sunt la fel de "prinzatoare"; la aceasi adancime culorile lor sunt percepute ca fiind identice.
3. se considera ca negrul este culoarea cea mai vizibila, in majoritatea conditiilor.
4. numerosi pesti urmaresc prada privind din adanc catre suprafata apei, deci intampina dificultati in decelarea culorilor; in aceasta situatie contrastul in raport cu fundalul de suprafata devine mai important. Prin urmare o silueta neagra (chiar si pe fundalul cerului instelat) va asigura contrastul maxim, deci probabilitatea maxima de declansare a atacului.
5. daca artificiala are doua sau mai multe culori, cele inchise trebuie sa fie dominante in raport cu culorile deschise; aceasta combinatie genereaza in fapt cel mai bun contrast.
6. in cazul artificialelor "purtate" in apa adanca, miscarea, zgomotul si vibratiile devin deseori mai importante decat culorile.
7. in apa tulbure se va urmarii cresterea contrastului, respectiv descresterea lui in apa limpede;
8. in conditii de vizibilitate redusa la fel de important este si "profilul de contur"” culorile negru si rosu fiind cele mai recomandate in acest caz.
9. in cazul pestilor cu vedere polarizata, se recomanda includerea in unele artificiale a materialelor care reflecta lumina polarizata (balna ursului polar :) solzii si paietele din materiale artificiale, etc.).
10. in apa tulbure, artificiala va include culorile oranj, verde, "chartreuse" si negru pt. contrast. In cazul unei linguri "reflectante" argintiul va fi mai "prinzator" decat culorile aramiu, galbiu sau auriu. Pt. stiuca sau pastrav, lingura va include auriu, negru si argintiu, iar "artificialele moi" vor fi colorate dominant in: fumuriu, maro sau galben-rozaliu, cu adaos de oranj, verde si aramiu.
11. in apa maloasa, deci in conditii de lumina putina, artificiala va include culorile negru, argintiu si rosu.
12. intr-o apa foarte limpede (artificiala vizibila la 5m adancime), tinand cont de modificarea calitatii luminii functie de perioada zilei, culorile "prinzatore" vor fi:
- in zori – albastru, purpuriu sau negru in combinatie cu argintiu;
- inainte de masa – verde, cu rosu, galben sau oranj pt. contrast; pe masura ce soarele devine tot mai stralucitor – vom trece la culori mai neutre – maro sau gri, cu "pete"” de culori stralucitoare precum roz fluorescent sau "chartreuse", stiind ca in aceste conditii, o artificiala prea colorata va declansa reactii negative din partea pestilor;
- la apusul soarelui - rosu si oranj.
13. in cazul pescuitului de noapte, hotaratoare va fi lumina lunii:
- luna plina – artificiala va fi neagra cu multe zone stralucitoare; "plasticele moi" vor fi negre, maslinii, fumurii sau albastre, cu zone de argintiu stralucitor.
- luna plina, partial innorata – culoarea "chartreuse" perlat va fi mai prinzatoare decat orice alta culoare.
- noapte fara luna – maro intunecat sau negru; s-a demonstrat ca in astfel de conditii pestii devin mai "dezinhibati" hranindu-se si in ape mai putin adanci, respectiv mai aproape de mal (atentie deci la zgomote !!).
*** In final
Dupa cum am vazut, lumina si culorile pot complica binisor viata pescarului sportiv.
Dar sa nu uitam ce urmarim de fapt: sa avem "artificiale" cat mai asemanatoare cu prada pestilor vizati, adica cat mai "prinzatoare".
Spre norocul nostru, pestii nu sunt "foarte destepti" si ei ataca prada in mod instinctiv, impulsionati de unul sau mai multi stimuli, care includ: miscarea, forma, sunetul, contrastul, mirosul, culoarea, aspectul si multe altele necunoscute noua.
Cand o "artificiala grozava" include mare parte dintre acesti stimuli, mai avem de infruntat si alte variabile: starea vremii, perioada din zi in care pescuim, nivelul apei, prezenta altor pesti sau pescari (!!??) => o "complicata aventura" in care culorile pot fi importante, cu conditia ca pestii vizati sa fie acolo si sa vada - observe respectivele culori !!!
*** In finalul finalului
Sa presupunem ca ne-am insusit cele prezentate aici si manati de curiozitate am mai cautat si ne-am documentat serios si din alte surse => am devenit adversari mai de temut in raport cu pestii pe care-i urmarim, deci AVANTAJ PESCAR !!!
Daca acest avantaj se reflecta in "capturi mai numeroase si mareţe" sa ne amintim ca mai exista si "fair play" si pescuit in sistem C&R. Altfel vom reusi trista performanta de a ne lasa singuri fara obiectul pasiunii noastre, adica acel minunat partener de pescuit, PESTELE din apele naturale.
Dr.biol. Petru Burian
*** Globul ocular
Fig. 1.
La pesti, alcatuirea globului ocular este foarte asemanatoare cu al vertebratelor terestre, deosebirile constand in:
- cristalinul este sferic, rigid si nu-si poate modifica forma.
- orificiul pupilar este larg si permite iesirea in afara a unei parti a cristalinului.
- reglarea claritatii imaginii, functie de distanta, se realizeaza prin deplasarea inainte-inapoi a cristalinului, cu ajutorul muschilor suspensori.
- sfericitatea cristalinului, determina miopia la pesti.
Prin urmare, oricat de limpede ar fi apa, pestii de apa dulce nu vad la distante mai mari de aprox. 10-12m. O parte a cristalinului iesind prin orificiul pupilar rezulta un camp vizual larg, de aprox. 180°, respectiv o vedere aproape circulara (fig. 2.).
Cele doua campuri vizuale laterale, se suprapun in zona anterioara capului realizandu-se vederea binoculara si spatiala in sectorul de suprapunere de aprox. 20-30°, intrucat obiectul vizat este vazut cu ambii ochi (fig. 3.)
II. Perceperea culorilor
*** Sa ne reamintim
- vedere in culori (vedere cromatica) – capacitatea ochiului de a sesiza lungimile de unda ale luminii prin receptori specifici (celulele cu conuri si bastonase) si de a discerne diferentele de lungime de unda si culorile care le corespund, la nivelul sistemului nervos central.
- vedere fotopică – are loc cand nivelul de iluminare este ridicat, celulele cu conuri, din retina, sunt principalii receptori => vederea cromatica este functionala.
- vedere scotopică – vedere in conditii de iluminare slaba, celulele cu bastonase sunt principalii receptori => culorile nu pot fi distinse.
- culorile de avertizare – frecvente in mediul marin, practic inexistente in fauna piscicola a apelor continentale.
- culorile nuptiale – frecvente atat la pestii marini cat si la cei dulcicoli.
Pentru simplificare vom face abstractie de ultimele doua fenomene, existenta lor certificand in unele cazuri, exact subiectul pe care-l vom aprofunda in cele ce urmeaza.
*** In ce masura percep pestii culorile ?
A fost o vreme cand s-a considerat ca majoritatea pestilor nu au capacitatea de a percepe culorile.
Cercetari recente au demonstrat insa contrariul, in cazul multor specii de pesti.
Cert este, ca majoritatea lor poseda elementele anatomo-fiziologice necesare vederii cromatice (celulele cu conuri), iar in cazul pestilor dulcicoli, cu hranire diurna, dominante numeric sunt celulele cu conuri, in timp ce la speciile cu hranire nocturna dominante sunt celulele cu bastonase.
Daca in retina ochiului uman exista 3 tipuri de celule cu conuri (pt. rosu, verde si albastru), la caras sunt 4 (pt. rosu, verde, albastru si ultraviolet), iar la alte specii de pesti numarul si tipul acestor receptori variaza intre limite largi. Rezulta ca pestii au capacitatea vederii colorate, o conditie obligatorie fiind insa prezenta unei cantitati minime de lumina.
De mentionat totusi ca simpla prezenta a receptorilor pt. culoare, nu certifica capacitatea unui peste de a face si diferenta intre culori diferite. In cazul pestilor, aceasta capacitate se studiaza prin cercetari experimentale, prin elaborarea unor reflexe conditionate, legate de culori diferite.
Deoarece nu toate speciile de pesti au fost testate in acest sens, nu putem vorbi de concluzii general valabile pt. toti pestii.
Concluzia majoritar acceptata este ca vederea in culori este o trasatura caracteristica pestilor care traiesc in ape cu adancime relativ mica, unde vederea cromatica are rol important in diferentierea diferitelor elemente de hrana in raport cu fundalul.
Fundalul, in cazul pestilor, poate fi substratul (de culoare gri-maslinie pana la verde) sau masa apei. Privind in directie orizontala intr-o apa curata, pt. om, fundalul (masa apei) are o culoare palida, argintie-albastra. Intr-o apa bogata in alge acelasi fundal apare galben-verzui, in timp ce in apele tulburi sau al mlastinilor este brun-rosiatic => apa si caracteristicile sale „optice” trebuie avute de asemenea in vedere, atat din p.d.v. al pestelui cat si al pescarului, multe caracteristici ale luminii incidente modificandu-se la trecerea ei prin apa.
*** Cateva caracteristici de baza, ale luminii naturale
- lumina „alba” este de fapt o insumare de unde „colorate”, fiecareia corespunzandu-i o anumita lungime de unda;
- spectrul luminii albe contine urmatoarele culori (in ordinea descrescatoare a lungimii lor de unda): rosu, oranj, galben, verde, albastru, indigo si violet (ROGVAIV-ul de la scoala);
- cand patrunde in apa, lumina este descompusa in lungimile de unda componente (culori), care ajung la adancimi diferite functie de lungimea lor de unda si caracteristicile apei;
- in conditiile unei ape „ideale” culoarea rosie este total absorbita in primii 3-7m; oranjul patrunde pana la 10-13m; culoarea galbena pana la 20-23m, in timp ce culorile verde si albastru raman vizibile pana la adancimea la care reuseste sa patrunda lumina.
- intrucat cantitatea totala de lumina incidenta scade odata cu adancimea, o artificiala galbena va fi perceputa tot galbena la 17m, dar mai putin "stralucitoare" ca la 7m, in timp ce rosul poate fi vizibil la 5m (intr-o apa clara) sau „culoarea rosie” poate sa „dispara” la doar 1,5m intr-o apa foarte tulbure.
Sa luam ca exemplu un lac adanc, cu apa limpede, intr-o zi cu cer senin:
- la aprox. 3m adancime, 60% din lumina totala incidenta este absorbita, inclusiv mare parte a „culorii” rosu;
- la 10m adancime, 85% din lumina totala + "culorile" rosu, oranj si galben au fost total absorbite;
In consecinta, pt. un peste, artificiala rosie va apare gri la 3m adancime, apoi albastruie la 10-12m si in final neagra, pe masura ce artificiala se scufunda si „culorile” sunt absorbite.
Fenomenul absorbtiei sau al "filtrarii culorilor" se manifesta si in plan orizontal => aceasi artificiala rosie va fi perceputa ca fiind gri la 3m distanta; in mod similar si restul culorilor se modifica direct proportional cu distanta fata de pestele vizat.
In apa tulbure, cu o transparenta de aprox. 2m, vor penetra culorile oranj, verde si rosu, iar intr-o apa mâloasa va patrunde doar culoarea rosie (lungimea de unda cea mai mare), restul luminii fiind reflectata de particulele aflate in suspensie.
Prin urmare o anumita culoare va fi perceputa ca tare doar daca spectrul luminii incidente contine lungimea de unda corespunzatoare ei, iar aceasta este reflectata catre ochiul pestelui. Devine astfel evident ca adancimea la care se afla, sau distanta fata de peste, afecteaza vizibilitatea si culorile unei artificiale.
La toate acestea se mai adauga natura suspensiilor si faptul ca spectrul luminii diurne variaza in cursul zilei: de exp. dimineata si seara contine mai mult rosu, deci in aceaste perioade ale zilei, culorile rosu, portocaliu si maro vor fi mai vizibile.
Cantitatea de lumina variaza de asemenea in cursul zilei, fiind decelabile trei nivele:
1. lumina putina – de la prima boare de lumina pana la rasaritul soarelui;
2. lumina medie – de la rasarit si pana ce soarele urca la 20° deasupre orizontului;
Cele 20° se determina astfel: bratul intins la nivelul ochiului, degetul mijlociu la orizontală pe linia orizontului, degetul aratator ridicat la maximum. Daca soarele se afla in spatiul delimitat de cele doua degete => perioada de lumina medie.
3. lumina intensa – in cea mai mare parte a zilei, dupa ce soarele s-a ridicat peste orizont la mai mult de 20°.
Dupa ce lumina patrunde in apa, intensitatea ei descreste rapid, iar culorile se modifica in urma fenomenului de atenuare, care este rezultatul difuziei (dispersiei) si al absorbtiei.
- Difuzia luminii – este cauzata de prezenta in apa a particulelor in suspensie, de natura lor, fiind direct proportionala cu cantitatea acestora. Difuzia este deci principala cauza a obscuritatii subacvatice => in apa tulbure sau bogata in plancton lumina va patrunde la adancimi mai mici decat intr-o apa limpede. Fenomenul este binecunoscut fotografilor subacvatici care-l contracareaza prin folosirea filtrelor rosii ce atenueaza „efectul de negura”.
- Absorbtia – (cel mai important fenomen d.p.d.v. al pescuitului cu momeli colorate) este consecinta convertirii unei parti a luminii incidente in caldura (cedata apei) si/sau "consumarea" ei in procesul fotosintezei. Intenstatea absorbtiei este direct proportionala cu lungimea de unda a culorilor => culorile cu lungimi de unda mari (rosu si oranj) sunt primele absorbite, deci vor patrunde la adancimi mult mai mici decat culorile cu lungimi de unda mai scurte (verde, albastru si violet).
Sa nu uitam totodata ca din totalul spectrului luminii albe, pescarul percepe doar gama "spectrului vizibil" ochiului uman (ROGVAIV-ul), in care lungimile de unda cele mai mari revin culorilor rosu si oranj, iar cele mai scurte pt. verde, albastru si violet, in timp ce multi pesti, cu vedere in ultraviolet, pot vedea si culori invizibile ochiului uman. In plus, multi pesti au simtul vederii dezvoltat, dar nici pe departe la fel de sensibil ca simtul olfactiv, capacitatea de a percepe vibratiile (prin linia laterala) sau sunetele. In cazul pestilor, sesizarea prazii se realizeaza in prima faza prin auz si/sau miros, vazul fiind determinant doar in faza finala a atacului. Majoritatea pestilor pot vedea in conditii de lumina putina sau ape tulburi, dar putini pot vedea la distanta mare, miopia fiindu-le caracteristica prin insasi alcatuirea globului ocular.
Prin urmare putem concluziona:
in cazul pestilor, gradul de dezvoltare al vederii cromatice depinde de mediul lor de viata.
De exemplu:
- in cazul pestilor pelagici, din mediul marin, dominanta este perceperea culorii albastre, aceasta fiind culoarea (lungimea de unda) care penetreaza cel mai adanc in apa, la care se mai adauga culorile alb si negru; celelalte culori sunt cvasi absente sau incidentale.
- pestii litorali si majoriatea pestilor de apa dulce au de regula o buna vedere cromatica; d.p.d.v. evolutiv, acest lucru nu este surprinzator avand in vedere faptul ca apele litorale si cele interioare fiind putin adanci sunt in general bine iluminate, deci "colorate".
Experimentele au demonstrat de exp. ca Pastravul curcubeu si Somonul de pacific au o vedere cromatica asemanatoare omului, in timp ce Pastravul indigen (brown trout) isi poate focaliza vederea pe obiecte apropiate sau indepartate, in acelasi timp, putand diferentia clar diferite culori aflate la diferite distante. S-a demonstrat de asemenea ca pe masura ce intensitatea luminii incidente scade, ochiul pestilor trece pe mecanismele vederii scotopice, conditie in care culorile nu mai sunt percepute ca atare.
Nu vom uita insa faptul ca vederea pestilor este mult mai performanta in conditii de intuneric decat vederea umana, majoritatea hranindu-se curent si in cele mai intunecoase nopti; de fapt multe specii de talie mare se hranesc in mod predilect noaptea, cand factorii de stress sunt mai putin frecventi.
*** Culorile intense si stralucitoare
În cazul speciilor cu hranire oportunista (exp. Stiuca, Pastravul, Somonul, etc.), cercetarile au aratat ca "artificialele" intens colorate, stralucitoare sau fluorescente, care contrasteaza puternic in raport cu fundalul pot fi dosebit de atractive.
Sa nu uitam insa ca in cazul pastravului (care are un mod de hranire f. selectiv), dar si in cazul majoritatii rapitorilor, culoarea este doar unul din cei 4 stimuli de baza care declanseaza "atacul" (ceilalti 3 fiind marimea, forma si "comportamentul").
*** Culorile negru, auriu si argintiu
Culoarea neagra este bine perceputa datorita conturului clar in raport cu fundalul, in timp ce auriul sau argintiul reflecta puternic lumina => la adancimi mai mari de 5m, unde cantitatea de lumina disponibila scade brusc "artificialele" puternic reflectante devin mai eficiente, capacitatea de diferentiere a culorilor fiind mult diminuata.
Pt. comparatie, in cazul omului cand cantitatea de lumina este mai mica de 1 lux (echivalentul unei nopti instelate, fara luna) toate culorile sunt percepute ca diferite nuante de gri.
*** Culorile fluorescente
Culorile fluorescente (nu exista in natura, fiind artificial create) maresc vizibilitatea, respectiv distanta pana la care sunt vizibile. Se considera fluorescente acele culori care devin stralucitoare cand sunt expuse la lumina cu lungimi de unda mai scurte.
De exp. culoarea galben fluorescent, apare ca si galben stralucitor cand este expusa la lumina albastra, verde sau ultravioleta (UV). In schimb, la lumina rosie, fluorescenţa dispare.
Datorita acestei proprietati particulare, artificialele colorate cu culori fluorescente isi schimba in mai mica masura culoarea, cand sunt "purtate" in ape adanci.
Deoarece lumina ultravioleta este mai abundenta dimineata, seara si in zilele noroase (mohorate) rezulta ca artificialele fluorescente sunt mai vizibile si "prinzatoare" in aceste situatii. In contrast, in zilele puternic insorite efectul lor scade, iar in absenta luminii fluorescenta nu se manifesta.
Fiind demonstrat ca culorile fluorescentele sunt vizibile de la distante mai mari decat culorile naturale => artificialele fluorescente sunt mai atractante, avand "lungime de unda" mai mica decat culorile naturale din apa. De exp. intr-o apa verzuie, culorile fluorescente cele mai stralucitoare vor fi: verde sau "chartreuse" (verde-galbui).
Sa nu uitam insa ca oricat de "minunate" ar fi culorile fluorescente, majoritatea artificialelor astfel colorate vor fi putin eficiente, in cazul rapitorilor puternic specializati pe un anumit tip de prada, deoarece este putin probabil ca prada naturala sa posede culori asemanatoare.
*** Cat de precis pot diferentia pestii nuantele aceleasi culori ?
Experientele axate pe hranire, au demonstrat urmatoarele:
Pastravii
1 - pot face diferenta intre 4-5 nuante ale aceleiasi culori, dar numai in gama de la palid la intunecat;
2 - pot face, de exemplu, diferenta intre maro si masliniu;
3 - vad si in domeniul ultraviolet, deci pot vedea si culori invizibile omului;
4 - nu deosebesc nuantele apropiate ale nici unei culori.
D.p.d.v. al comportamentului de hranire, aceasta slaba capacitate de diferentiere intre nuante foarte apropiate este explicabila:
- elementele de hrana difera intr-o gama foarte larga de culori si nuante;
- in cazul hranirii pe criterii cromatice foarte selective, o parte a hranei s-ar pierde.
S-a constatat de asemenea ca artificialele mai intens colorate decat modelul natural sunt deseori mai atractive. O explicatie ar fi ca insectele vizate de pastrav pot fi multicolore, iar una din culori poate avea efect dominant.
Bibanii
- cornea lor filtreaza "culoarea albastra", in retina lor fiind receptori doar pt. culorile verde si rosu; totusi ei percep si culoarea albastra in urma stimularii diferentiate a celor doi receptori existenti.
- culoarea rosie este bine perceputa, vederea ei fiind conditionata insa de anumiti factori, printre care fundalul are un rol insemnat. Descoperirea pigmentului retinian porfiropsina, explica de fapt capacitate a lor crescuta de a vedea in domeniul infra-rosu, comparativ cu alti pesti.
- s-a demonstrat de asemenea vederea buna a acestor pesti in apele tulburi, doar salaul depasindu-i din acest p.d.v.; acest fapt le confera un avantaj fata de "speciile prada" caracterizate prin miopie, mai ales in perioadele cu lumina rosiatica din zori, din amurg si in situatiile de "apa colorata", conditii in care bibanii vaneaza in modul cel mai activ.
Folosirea mai mult a vederii, comparativ cu alte simturi, explica si de ce bibanii vaneaza foarte rar dupa lasarea intunericului.
Alte specii
Literatura stiintifica, din pacate, este foarte saraca in date referitoarea la tema noastra (perceperea culorilor) si desi m-am straduit, nu am putut realiza o selectie pe specii de pesti, cu informatii certificate stiintific.
Ca idei generale voi aminti urmatoarele concluzii, cu cea mai larga recunoastere:
- in cazul pestilor "pasnici" idea generala este ca au o vedere cromatica, de regula slab dezvoltata. Aceasta caracteristica a lor este cu atat mai accentuata cu cat sunt mai adaptate la viata in apele adanci, unde mirosul, gustul, perceperea stimulilor chimici, etc. sunt simturile cele mai dezvoltate si "avantajoase" d.p.d.v. al hranirii.
- in cazul pestilor rapitori, vederea este de regula bine dezvoltata, cu exceptia speciilor "de apa adanca" (somnul de exp.). Deoarece traiesc in medii de regula slab luminate, iar unele specii vaneaza mai ales dimineata, seara sau noaptea, vederea cromatica are rol secundar. Prin urmare aceasta capacitate a lor a fost putin cercetata.
- producatorii de "artificiale" se intrec insa in ofertarea modelelor multicolore, prezentate ca "minuni ale eficientei" desi numerosi cercetatori afirma ca ele sunt colorate mai mult pt. "ochiul si placerea pescarilor". Deoarece pestii rapitori "nu au dat o declaratie clarificatoare in acest sens", va propun site-ul de mai jos, unde puteti alege diversele artificiale in functie de speciile de pesti pe care vreti sa-i prindeti.
http://www.mepps.com/lure_selection_guide/
*** Efectul de atractie – respingere al culorilor
Capacitatea unor culori de a atrage sau de a respinge pestii de interes sportiv, a preocupat deopotriva pescarii si cercetatorii. Inexistenta unor raspunsuri general valabile i-a determinat pe cei din urma sa experimenteze:
- in cazul Ghidrinului (Gasterosteus aculeatus) de exp., in perioada de reproducere, cand masculii au zona abdominala colorata in rosu stralucitor, acestia devien foarte agresivi la vederea pestilor artificiali cu abdomenul rosu stralucitor, in timp ce artificialele cu abdomenul umflat (asemanatoare femelelor cu icre) sunt foarte atractive. Mai mult, orice forma colorata in rosu, deplasata in fata acvariului, declanseaza agresivitatea.
- s-a constatat de asemenea ca majoritatea pestilor de interes sportiv-recreativ isi detecteaza prada pe baza contrastului dintre artificiala si diferitele culori ale fundalului. Gradul de perceptie al contrastului (inclusiv reactia) difera insa functie de: perioada din zi, tipul substratului, transparenta apei, starea vremii (cer noros sau senin) si chiar de perioada anului.
*** Lumina polarizata
Cercetari recente au demonstrat ca numerosi pesti au capacitatea de a percepe si lumina polarizata. Omul nu are aceasta capacitate, dar o poate compensa prin folosirea ochelarilor polarizanti. Acestia blocheaza undele luminoase orizontale, reflectate de suprafata apei, lasand cale libera doar undelor reflectate in plan vertical => diminuarea efectului de "stralucire a apei" atat de obositoare ochiului, in zilele insorite.
Desi nu se cunosc inca toate avantajele perceperii luminii polarizate de catre pesti, unele pot fi deduse:
- ajuta la orientare, in timpul migratiilor;
- contribuie la mentinerea lor in carduri compacte, cu indivizii apartinatori aceleiasi specii;
- intrucat lumina reflectata de suprafata apei dar si de solzii pestilor este polarizata => pestii capabili de vedere polarizata au un avantaj suplimentar in detectarea prazii;
- vederea polarizata mareste contrastul dintre o prada aproape transparenta si fundal, facand-o mai vizibila;
- stiind ca in zori si in amurg cantitatea de lumina polarizata este mai mare, se poate explica de ce unii rapitori se hranesc mult mai agresiv in aceste perioade ale zilei;
*** Cateva concluzii
Cercetarile prof. Hill (Oklahoma State University) au dus la inventarea "selectorului de culori". Cu ajutorul lui pescarii pot sa aleaga culoarea optima a artificialei, prin imersarea selectorului la adancimea la care se va pescui, urmata de citirea codului culorii dominante la respectiva adancime. Desi aparatul s-a dovedit eficient, prea putini pescari sportivi apeleaza la el, fie din cauza costului fie din dorinta de a nu "tehniciza" excesiv o pasiune plina de suspans.
Din prezenta "vorbire" pot fi concluzionate urmatoarele reguli, utile pescarilor sportivi:
1. se va avea in vedere ce culori ale artificialei vor fi cele mai vizibile la adancimea la care vom pescui; de exp. daca rosul este prima culoare absorbita, iar albastrul ultima => o artificiala albastra va fi mai vizibila in cazul unui pescuit la adancime.
2. la alegerea unei "muste artificiale umede" colorate, vom alege modelul cu culorile cele mai apropiate cu ale originalului scufundat in apa (la adancimea la care pescuim) si nu cu aspectul originalului in aer. Iata de ce deseori, doua artificiale colorate diferit sunt la fel de "prinzatoare"; la aceasi adancime culorile lor sunt percepute ca fiind identice.
3. se considera ca negrul este culoarea cea mai vizibila, in majoritatea conditiilor.
4. numerosi pesti urmaresc prada privind din adanc catre suprafata apei, deci intampina dificultati in decelarea culorilor; in aceasta situatie contrastul in raport cu fundalul de suprafata devine mai important. Prin urmare o silueta neagra (chiar si pe fundalul cerului instelat) va asigura contrastul maxim, deci probabilitatea maxima de declansare a atacului.
5. daca artificiala are doua sau mai multe culori, cele inchise trebuie sa fie dominante in raport cu culorile deschise; aceasta combinatie genereaza in fapt cel mai bun contrast.
6. in cazul artificialelor "purtate" in apa adanca, miscarea, zgomotul si vibratiile devin deseori mai importante decat culorile.
7. in apa tulbure se va urmarii cresterea contrastului, respectiv descresterea lui in apa limpede;
8. in conditii de vizibilitate redusa la fel de important este si "profilul de contur"” culorile negru si rosu fiind cele mai recomandate in acest caz.
9. in cazul pestilor cu vedere polarizata, se recomanda includerea in unele artificiale a materialelor care reflecta lumina polarizata (balna ursului polar :) solzii si paietele din materiale artificiale, etc.).
10. in apa tulbure, artificiala va include culorile oranj, verde, "chartreuse" si negru pt. contrast. In cazul unei linguri "reflectante" argintiul va fi mai "prinzator" decat culorile aramiu, galbiu sau auriu. Pt. stiuca sau pastrav, lingura va include auriu, negru si argintiu, iar "artificialele moi" vor fi colorate dominant in: fumuriu, maro sau galben-rozaliu, cu adaos de oranj, verde si aramiu.
11. in apa maloasa, deci in conditii de lumina putina, artificiala va include culorile negru, argintiu si rosu.
12. intr-o apa foarte limpede (artificiala vizibila la 5m adancime), tinand cont de modificarea calitatii luminii functie de perioada zilei, culorile "prinzatore" vor fi:
- in zori – albastru, purpuriu sau negru in combinatie cu argintiu;
- inainte de masa – verde, cu rosu, galben sau oranj pt. contrast; pe masura ce soarele devine tot mai stralucitor – vom trece la culori mai neutre – maro sau gri, cu "pete"” de culori stralucitoare precum roz fluorescent sau "chartreuse", stiind ca in aceste conditii, o artificiala prea colorata va declansa reactii negative din partea pestilor;
- la apusul soarelui - rosu si oranj.
13. in cazul pescuitului de noapte, hotaratoare va fi lumina lunii:
- luna plina – artificiala va fi neagra cu multe zone stralucitoare; "plasticele moi" vor fi negre, maslinii, fumurii sau albastre, cu zone de argintiu stralucitor.
- luna plina, partial innorata – culoarea "chartreuse" perlat va fi mai prinzatoare decat orice alta culoare.
- noapte fara luna – maro intunecat sau negru; s-a demonstrat ca in astfel de conditii pestii devin mai "dezinhibati" hranindu-se si in ape mai putin adanci, respectiv mai aproape de mal (atentie deci la zgomote !!).
*** In final
Dupa cum am vazut, lumina si culorile pot complica binisor viata pescarului sportiv.
Dar sa nu uitam ce urmarim de fapt: sa avem "artificiale" cat mai asemanatoare cu prada pestilor vizati, adica cat mai "prinzatoare".
Spre norocul nostru, pestii nu sunt "foarte destepti" si ei ataca prada in mod instinctiv, impulsionati de unul sau mai multi stimuli, care includ: miscarea, forma, sunetul, contrastul, mirosul, culoarea, aspectul si multe altele necunoscute noua.
Cand o "artificiala grozava" include mare parte dintre acesti stimuli, mai avem de infruntat si alte variabile: starea vremii, perioada din zi in care pescuim, nivelul apei, prezenta altor pesti sau pescari (!!??) => o "complicata aventura" in care culorile pot fi importante, cu conditia ca pestii vizati sa fie acolo si sa vada - observe respectivele culori !!!
*** In finalul finalului
Sa presupunem ca ne-am insusit cele prezentate aici si manati de curiozitate am mai cautat si ne-am documentat serios si din alte surse => am devenit adversari mai de temut in raport cu pestii pe care-i urmarim, deci AVANTAJ PESCAR !!!
Daca acest avantaj se reflecta in "capturi mai numeroase si mareţe" sa ne amintim ca mai exista si "fair play" si pescuit in sistem C&R. Altfel vom reusi trista performanta de a ne lasa singuri fara obiectul pasiunii noastre, adica acel minunat partener de pescuit, PESTELE din apele naturale.
Dr.biol. Petru Burian
SPONSORI
